Cît vrei să mai calci pe greblă, Moldova, sau de ce nu mă interesează protestul de ieri
Tot mai învăț să discern ce este bine și nu pentru mine. Și cu cît avansez în viață, consider important să îmi avanseze și abilitatea de a discerne…
Ieri a fost mare gălăgie în centru. Iurie Roșca și cu gașca au organizat proteste în masă. Ce să zic? Deși nu îmi plac multe în țară, nu mă interesează să mă asociez cu cei ce sunt reactivi. M-am uitat la rezoluția lor. Nici o idee, ce ar aduce durabilitate și soluții pe termen lung. E doar o luptă pentru putere. Eu însă caut răspuns la o întrebare mai profundă: ce ar fi cu țara, dacă prin absurd s-ar realiza prevederile rezoluției? În opinia mea, e doar o tehnologie de manipulare în masă, fără interes față de mase, însă cu interes vădit al autorilor rezoluției. Am obosit deja de atîta manipulare și luptă pentru putere pe petecul acesta amărît de putere, vorbind sincer…
De natura mea sunt reactivă, și lupt cu asta. Cred, de altfel că nu doar eu sunt așa. Cred că e de specificul oamenilor. Întrebarea care mă macină însă, care sunt soluțiile durabile pentru țară, care ar lăsa criza politică în urmă… E o intrebare mai pro-activă, cred…
Totuși, dacă mergem după natura noastră reactivă, nu reușim multe, decît să manifestăm un set de reacții, aparent eliberatoare, de care neapărat se vor folosi cei cu interese… Întrebarea crucială este, ce va fi după protestele lui I. Roșca? Să presupunem prin absurd că vor reuși să obțină iar puterea….Ce va urma? Mintea mea vede doar pustiu… Pentru că dacă ajungi la putere, după aceasta trebuie să fie muncă, dedicare, valori, verticalitate și risc. Sincer, nu văd nici pe Roșca, nici pe Voronin liderii viitorului de succes al Moldovei. Au fost deja…
Oricum rămîn să cred că specialiștii cei mai buni în țară se află acuma la guvernare. Că mai au de crescut, e evident. Am și eu de crescut de altfel, de aceea nu aș arunca piatra prima. Că nu la toți le pasă e la fel e evident. Doar că faptul că nu le pasă lui Roșca si Voronin, tot e evident.
Nu mă pricep la soluțiile pentru criza politică, știu că ne afectează enorm ca țară și asta mă frămîntă. Însă nu m-aș asocia cu cei, ce fac zarvă și rîvnesc la putere, folosindu-se de criză. Ne ajunge revoluții…
Deci, ce facem? Ce vei alege, Moldova? Să te joci de-a putere sau totuși să sucești mînicile și să lucrezi? Ajunge vorbe goale, tehnolocii politice de manipulare, etc. Avem multe de rezolvat…
Ai vrea să știi, unde este nevoie de tine?
Campania “Un zimbet pentru un copil” la Penitenciarul pentru minori din Lipcani.
Săptămîna trecută am avut o vizită superbă la Lipcani. Deși am mers 4 ore într-o direcție, am avut o întîlnire superbă cu băieții. Am baut ceai, cafea împreună și am mîncat cele mai gustoase ciocolate, pe care ni le-a donat cineva în cadrul campaniei.
Am încercat să creem o atmosferă liberă, degajată, pe cît era posibil cu lucrătorii penitenciarului în uniforme alături. Totuși, sperăm că am reușit să aducem zîmbet nu doar pe fața acestor copii, dar si în suflet. Sveta, voluntara noastră activă, a organizat jocuri, ca de obicei cu hîrtia igienică (are ce are Sveta cu ea 
). Alături de noi au fost si cîntăreții din formația, care cîntă la LightCafe. Am și arătat 2 filmulete: unul – a băiatului din penitenciar, care a ocupat locul 5 în concursul “One minute junior”, organizat de către UNICEF, altul – despre un tată, care s-a confruntat cu o decizie cumplită: să salveze copilul său sau oamenii din tren, care trecea peste pod, de care el era responsabil să unească la trecerea trenurilor. Am discutat cu băieții despre decizii, despre faptul că unele aduc binele celor din jur și despre speranța de a avea un nou început la eliberare. Cu unii din ei am reușit să schimbăm cîteva vorbe mai profunde. Le-am mai făcut cadou la băieți obiecte de igienă și dulciuri. Iar la sfîrșit fiecărui copil am înmînat o scrisoare, care descria motivul, din care noi am colectat banii pentru ei și am venit la ei. Sper că cel puțin ceva le-a rămas în inimă, cel puțin asta ne era intenția. A fost o atmosferă caldă pînă la urmă, atmosfera, pe care as invita mai multe organizații, bisericii, activiști iubitori de oameni să contribuie să o mențină.
Datorită insistenței lucrătorilor de la Departamentul Instituții Penitenciare am reușit să ajungem acolo, fapt, pentru care îi mulțumim mult lui Vlad și Alexei. Anume ei mi-au deschis ochii la nevoia stridentă a categoriei de minori, de corecția cărora nu se prea ocupă nimeni în mod profesionist.
Cred că e timpul să luăm în serios viitorul acestor copii și să le oferim asistență profesionistă calitativă, ca să nu servească instituția aceasta rampă de lansare în marea nelume a infracțiunilor. Totuși, deși trebuie disciplinați pentru infracțiunile grave, ei, fiind copii încă, au ajuns acolo în mare pentru că nu au avut parte de educație și dragoste corespunzătoare. Acest fapt ne responsabilizează pe toți să întindem o mînă de ajutor acestor băieți.
This slideshow requires JavaScript.
Viorel Badea “Prietenii mă critică în față, în privat și nu în public”
Am văzut pe Unimedia.md un anunț despre întîlnirea cu bloggeri și Dl. Viorel Badea, președintele comisiei pentru românii de pretutindeni din Senatul României, și am decis să merg și eu la eveniment. Nu îs eu mare blogger, dar am zis că aș dori să cunosc mai bine cine este această persoană politică. Deoarece nu îi cunosc activitatea, voi trasa cîteva percepții inițiale, cu care am rămas în urma offline-ului.
Nu îmi pare rău că am mers. Am aflat mai multe lucruri interesante referitor la activitatea Dlui Badea. Cîteva lucruri am apreciat.
1. Este deschis diasporei basarabenilor peste hotare și se întîlnește cu aceasta, cînd are vizite în străinătate
2. Are cont pe Facebook, pe care l-a menționat, și deci, este activ pe rețele sociale. L-am accesat și am aflat lucruri interesante despre activitatea Dumnealui.
3. Ne-a asigurat, că în ciuda crizei din Romania, susținerea promisă pt R. Moldova va fi acordată.
4. Nu vorbește mult bla- bla, ascultă mai mult și promite ceea ce poate face personal în limitele poziției ocupate.
5. Are un oarecare atașament de R. Moldova, aș zice. Am aflat că a fost unul din promotorii ai Drumului Crucii Chisinău – București, cînd era student.
6. Este deschis pentru comunicare și vrea să știe ce nu face bine, însă preferă să i se spună pe față în privat ce nu merge bine.
Aș zice că a fost un eveniment interesant, dar a fost un pic deranjant că la întîlnire au fost prezenți cei, ce aveau întrebări personale de rezolvat și cam monopolizau discuția și care, în percepția mea, sunt departe de a fi bloggeri. M-am bucurat că discuția într-un sfîrșit nu s-a limitat la obținerea cetățeniei Române, ci am discutat și aspecte de relație interstatală.
Mulțumesc, Unimedia, pentru eveniment.
Mi-a plăcut localul și vinul casei, servit de însuși producătorul. Cum mai ziceam, nu sunt amatoarea de vinuri. Însă acel servit mi-a
plăcut. Iar localul e interesant pentru întîlniri oficial-neformale. Luați-o cum doriți . Deci, Sergiu, mai trecem pe la tine
“Din cauza ca oamenii cu intentii bune, ca tine, cedează, lucrurile nu merg bine în țara asta”
Este o frază, care mi s-a spus recent într-o împrejurare tensionată, în care am luat inițiativa să intervin. Am considerat că este datoria mea să caut pacea și să chem părțile la pace.
Însă am fost acuzată de părțile, implicate în conflict de tot felul de tot ce vrei. Mi-a părut rău că am început procesul. Am vrut să fug de toți și de tot. Pînă la urmă, a fost un om alături, care mi-a spus fraza, care este și titlul articolului. Situația nu s-a rezolvat imediat, însă sper că poziția mea de pace va aduce rod… Normal e că nu situația contează, ci lecția din ea.
E important să fie alături cineva în moment de tensiune și cumpănă, să poată să-ți spună ca nu ai voie să cedezi, cînd totul în jur te constrînge, aparent peste putere. Deși, îmi displace porția de povară referitor la starea lucrurilor în țară, care mi s-a atribuit… Nu cred că aportul meu este așa de mare… Scutiți-mă!
Ce e de făcut cu motivarea și stimularea negativă, atît de prezentă în societatea noastră?
Ce zici de un Poker cu politicienii?
Evrika! Am găsit și eu o metodă de a uni societatea noastră!
Tot meditind la organizarea Poker party (apropo, welcome!) și citind că cei ce vor proteste se oftică pentru că lumea nu vrea să iasă la proteste, mi-a venit o idee cum se poate aduna o mulțime serioasă: organizăm în Centrul Chisinăului evenimentul “Poker cu politicienii” (cu toți, de toate culorile), punem mese, invităm politicienii și cetățenii să joace împreună.
Să vedeți cîți vin! Și cîte probleme vor fi discutate, și fără supărare
Cred că am dat-o în bară cu prea multă seriozitate.
Trebuie oleacă de relaxare
Cine vrea să organizăm un astfel de eveniment?
O să fie cel mai pozitiv eveniment de socializare și de unire a cetățenilor, indiferent de preferințe politice!
Rezultatele o să ne surprindă pe toți!
Garantat!
PS: idea are © ;)
Interesele naționale mai presus de interese politice…
Dedicație pentru Moldova de ziua lui Martin Luther King
Acum un an, de ziua lui Martin Luther King, ziua, in care toti Americanii se străduie să face ceva bun pentru comunitățile lor, impreuna cu reprezentantii Rotary Club din Seattle, multi dintre ei fiind oameni de afaceri, persoane respectabile in oras, am sadit copaci intr-un park din Seattle la initiativa unei organizatii ecologiste.
Acum 8 luni, in cadrul programului Hubert Humphrey, am avut ocazia sa vizitez mormîntul lui Martin Luther King, cît și să aflu istoria și metode extraordinare nonviolente de luptă a acestui om. Am avut ocazia să cunosc un camarat al său, care a stat pentru ideile lui de 20 de ori în închisoare.
Astăzi, de ziua lui Martin Luther King, obosită de o muncă aprigă, la 6 luni după ce m-am reîntors din SUA, sunt trista, sau mai bine zis îndurerată. Nu, nu sunt disperată, și nici nu am de gînd să mă opresc din luptă. Trăiesc un complex de emoții profunde … De supărare pe popor, care tot mai așteaptă ca cineva să aibă grijă de el, de dezamăgire pe politicieni, care nu țin cont deloc de faptul că puterea le-a fost delegată și nu respectă pe cei, care le-a delegat-o, de nesiguranță, din cauza că justiția, care invalidează alegerile prezidențiale, dar nu numește vinovații. Mă întreb de ce termenii-limită nerespectați de alții se sancționează, iar în cazul parlamentarilor e ok doar să li se spună că au greșit procedurile… Cadrul general nu contează?
Da, referendumul e bun ca instrument de consultare a opiniei publice. Doar daca este utilizat autentic, nu manipulatoriu…
Înfine… am auzit ieri la TV că partidul țărăniștilor din Romania este în doliu după politicianul, despre care s-a spus că a știut să pună interesele naționale mai presus de interesele politice. Mă întreb azi, dacă la noi în țară există cel puțin un politician, la mormîntul căruia se va spune la fel…
Priorități: altruism –>activism civic–> dezvoltarea durabilă –>…politica
Un tip nou de distracție cu toată familia!
…Poate că știi, poate că nu faptul că eu conduc Asociația Obștească “Altruism”. Și poate că știi, sau poate că nu știi că acest cuvînt înseamnî grijă, dragoste necondiționată. Și poate că mai știi că motoul nostru este “Arta de a face binele”, iar misiunea este să ajutăm indivizii, organizațiile, instituțiile de stat, politicienii, funcționarii publici, bisericile, organizații internaționale, etc.,. să face binele cu cap și cu calitate.
În campania aceasta am decis să ajutăm un grup de entuziaști din or. Rezina, și din or. Comrat, care vor să ajute familiile vulnerabile, ONG-ul “Copil, Comunitate, Familie”, care lucrează cu copiii, care ajung în familii în urma dezinstituționalizării din orfelinate, și cu care vom vizita orfelinatul pentru copiii cu deficiențe în învățare din r. Leova, cu ONG-ul Emanuel din s. Step-Soci, care lucrează cu copiii din familii vulnerabile și pe 24 dintre care i-am adus la capitală pentru distracție, și cu Departamentul Instituții Penitenciare, de la care am auzit drama copiilor din penitenciarul pentru minori din or. Lipcani.
Partea cea mai veselă însă, schimbul cadourlor pe zîmbete, urmează!
Vrei să facem binele împreună? Noi, ca cetățeni responsabili, fără să așteptăm ca cineva să se gîndească pentru noi?
Următoare idee de a face binele, care trebuie să prindă viață, e ta, indiferent că e o idee pentru a face binele unui individ, unui grup de oameni, unei comunități sau țării întregi!
Fii altruist, ajută-ți țara! Merită, incearcă!
Happy holidays!
Best regards,
Liuba Ceban
2010-2011 Hubert H. Humphrey Fellowship Alumni from R. Moldova,
University of Washington, Evans School of Public Affairs,
Seattle, WA, USA
http://www.humphreyfellowship.org
President,
Altruism Association Moldova
www.altruism-md.org
Founder,
WIN Moldova Seattle, WA
www.winmoldova.org
*************
"When God is about to do something great, He starts with a difficulty. When He is about to do something truly magnificent, He starts with an impossibility. "
Cît valorează o viață de copil?
Cea mai urîtă știre, pe care aș fi putut auzi vreodată în țara mea: un copil de 10 ani a decis să-și pună capăt zilelor…
E așa de mult circ în societatea noastră… și cui ii pasă de acest micuț, care a trebuit să înfrunte singurătatea și nu a reușit?
E falimentul nostru, a adulților, de altfel.
Dincolo de emoții grele, care mă încearcă, am căutat ce se zice pe Google la temă. Statistica spune că 4 copii la 500.00 comit suicid. Si că în ultimii ani cifra crește virtiginos. Si că este a 14-a în lista cauzelor morții copiilor.
Factorii care determina copiii să se sinucidă diferă uşor de situația celor mai mari. Depresia poate juca un rol, dar printre copii predispoziţia spre impulsivitate un factor des întîlnit. Copiii care se sinucid au adesea au o “tulburare de comportament”, care este, în esenţă un comportament antisocial. Condiţii de viaţă dificile, mediu abuziv pot fi cauzele comportamentului suicidar, cît şi un incident de tipul alungării din şcoală sau decesul unei rude apropiate. Copiii de asemenea ar putea face ceea, ce erau preîntîmpinață că nu se poate face… E evident ca a mers ceva greșit la acel băiețel… Însăși faptul că părinții sunt departe este un factor serios… Mai duceți-vă, părinților, prin Italia, Spania, Rusia, că sufletul unui copil e exact egal cu hainele și jucăriile lui…
…Pacat că s-a stins fără să trăiască. Mi se pare cel mai oribil lucru, care putea avea loc într-o țară cu nr de discuții despre drepturile copilului în vogă… Ceva ne scapă, Dlor Adulți…
Legile, pe care nu le observăm
Astăzi particip la acest eveniment. Revin cu impresii.
A fost un dialog constructiv, cu vorbitori de excepție.
M-a impresionat discursul vorbitorului Dr Petru Negură, intitulat “Stat versus biserică”. Mi-a fost interesantă jonglarea cu diferențele dintre termenii modernizare-modernitate, secular-secularizare, discursul concentrîndu-se pe istoria preluării puterii de către stat de la biserică și a factorilor, ce au contribuit la aceasta, inclusiv în istoria unor țări musulmane, precum Turcia.
M-a impresionat și discursul despre rolul practic al bisericii în formarea personalității integre a dlui Valeriu Nistor. Pragmatic, practic, convingător. Poate că aș pune în dezbatere rolul specific al bisericii, însă idea integrității ca și cerință pentru succes in afacerile s. XXI este excepțională. Mi-a plăcut idea de a nu cădea tentației de a merge pe căi scurtate.
A fost impresionată și profunzimea cunoașterii realităților, legate de percecuția credincioșilor în fosta URSS în discursul Dlui Michael Bourdeaux. O parte din istoria vieții mele a fost atinsă…
Mi s-a părut interesant firul logic Dnului Alex Cosmescu, care a stipulat că odată cu aducerea creștinismului la nivel de putere națională în Roma, s-a ajuns la jonglarea cu credința ca și concepte, pe cînd creștinismul la origine era bazat pe acțiune. Parțial sunt deacord cu idea că se deteriorează ceva, cînd se jonglează cu idea credinței , ajunse la putere. Totuși eu aș zice că acțiunile creștinilor tot din credință erau izvorîte. Nu putem spune că primii creștini nu aveau concepte, la care aderau. Pînă la urmă faptele sunt cauzate de oarecare gîndire. Eu as zice că s-a depersonalizat credința prin a i se oferi putere, iar aceasta a dus la inactivitate. De altfel, Iisus spunea “Credința fără fapte este moartă”. Concluzia? Nu e plăcută. Credința ca putere în masă este o credință moartă. Vă place sau nu, protestanții au dreptate, se cere o responsabilitate individuală, care miscă indivizii, creînd comunități, și fiind activi.
E naivă idea vorbitorului, că ar dori să existe o comunitate, care l-ar hrăni și ar avea grijă de el, dacă ar avea nevoie, deși din păcate unele comunități creștine se lasă abuzate de unii cetățeni. A nu se uita, totuși, că nu se formează comunitățile sănătoase pe seama altora, fiecare ar trebui să contribuie. În același timp, cred că idea prezenței unui mediu, unde ne-am simți în siguranță, tuturor ne-ar surîde. Aș fi vrut să aud astăzi cum creăm astfel de comunitate. Ne-ar costa, de altfel. Iisus a zis “Despărțiți de Mine nu veți putea face nimic”. Deci, înțeleg că o comunitate creștină, la care toată lumea visează, este o comunitate de oameni, care își recunosc dependența lor de Dumnezeu. Probabil, că societatea contemporană nu dorește să audă, mai ales cei, care ar dori să beneficieze pe seama comunității creștine fără a oferi aceeași grijă față de aproapele la rîndul lor. Dar idea necesității creștinismului radical m-a inspirat mult!
Aș recomanda vorbitorilor la tematică să se uite mai profund la corectitudinea interpretării, pe care o dau textelor Biblice, uneori au fost incoerențe între semantica textelor menționate și culoarea, cu care s-a jonglat în interpetarea lor. Discuțiile însă au fost importante și de la fiecare vorbitor am putut să iau ceva pentru mine. Mersi mult celor ce m-au invitat.
Luke
Comentarii recente