De ce eu sunt marginalizată (uneori neintenționat) în poziția mea față de persoane gay.

Deși nu vreau, tema asta tot se învîrte în jurul meu.

Mai înainte mi-am exprimat argumentele, pentru care am refuzat să fiu parte a show-urilor, pe care le fac cei ce luptă pentru “drepturile omului”, dar și oponenții lor în contextul sintagmei “orientarea sexuală”.

Recent m-am trezit în mijlocul acestor discuții iar datorită unor împrejurări profesionale. Deoarece societatea este polarizată, iar eu refuz extremele, show-urile și subiectivitatea, cu care se tratează subiectul, m-am trezit să mă simt ca un izgoi: am fost insultată rău de către reprezentanții celor din comunitatea gay, am fost numită prea moale de către reprezentanții bisericii, am fost în pericolul de a fi folosită de către unii activiști pentru drepturile omului, pe care îi credeam prieteni.

Mă întreb de ce se întîmplă acest lucru cu mine. Probabil, pentru că întrebările, pe care le pun, problemele, pe care le ridic, nu intră în nici o agendă existentă la ora actuală în societate. Aș vrea să nu am dreptate aici…

În căutarea după grupuri, care gîndesc ca și mine, în lumina trendurilor naționale și internaționale, mai ales legate de declarațiile lui Obama, răsfoiam din plin internetul ca să văd ce se întîmplă. Din păcate, peste tot e aceeași polarizare. Am fost profund dezamăgită. Pînă am dat pe un site al unui lider religios, care speram că mă va ajuta să găsesc unele răspunsuri,  de un coomentariu la articolul lui despre decizia lui Obama. Cînd l-am văzut, am zis YES! Asta e ceea ce căutam!

Este vorba despre un obicei, pe care îl au bisericile, care vorbesc despre botezul matur, conștient al persoanelor. Înainte de acesta, persoana, care se botează, este invitată să spună cum a ajuns să decidă să se boteze, ce trăiri a avut, care au adus-o pîn aici.

Este vorba despre Irene, care în spot se prezintă gay și care vorbește despre căutările și zbaterile sufletului ei, care au fost împlinite și rezolvate.

M-a încurajat mult libertatea, cu care ea a expus în fața întregii congregații despre faptul că este gay și ce fel de probleme a avut. Sinceritatea și deschiderea m-au frapat și m-au făcut să visez iar la o astfel de comunitate de creștini în Moldova. De fapt, cînd am fost în SUA, m-a mirat mereu, cum în mijlocul congregațiilor creștine oamenii liber se puteau ridica și expune zbaterile lor.

Interesant este faptul, că dialogul între Iren și Dumnezeu nu a început prin pretenția că ea trebuie să renunțe la faptul că este gay, ca să fie acceptată. A fost o acceptare totală și profundă a întregii personalități, care mă fascinează, pentru că această acceptare ne dă puterea să ne exprimăm vulnerabilitățile. Oare nu după asta tînjim noi toți? Dumnezeu abordează o altă dimensiune, total diferită de ceea ce strigă acuma activiștii și bisericoșii, și pentru ce se pronunță chiar și Obama.

Dar… vedeți voi singuri. Dacă mesajul acestui spot rezonează în inima voastră, nu ezitați să mă contactați. Voi fi încurajată mult.

http://buckheadchurch.org/baptism/erin-campbell/

Mersi mult pentru vizită!

The journey of Moldova’s Flag throughout America

 Today our country celebrated our National Flag’s Day in the unique and beautiful way.

from www.infoprim.md

from www.arena.md

from www.carabinier.md

from www.unimedia.md

(more pics and video – here http://unimedia.md/?mod=news&id=46990#!prettyPhoto[pp_gal]/0/)

 I think these great events in our capital is an intelligent step of our Government to promote our country’s symbol, which is more and more questioned by the Communist Party lately, while trying to promote another historical flag of Moldova.

I appreciate this celebration at least because I experienced the power, pride, courage and love for my country, which were given to me by the flag, I had with me for about 330 days, while being away from home.

Further is an unique photo chronicle of Moldovan Flag’s journey throughout the U.S, while I was a Hubert Humphrey Program Fellow. I hope you enjoy it and if you are a Moldovan, it will encourage you to be proud of your country and that you will be willing to represent our beautiful  and difficult  country. Enjoy!

In Atlanta, Georgia. Played with mycolleagues a game. The purpose was to say to which country  these flags belong to. Unfortunately, from the 50 representatives of more than 30 countries around the world only my colleague from Romania knew that it is our flag

Here – in the snowy mountains of Washington State.  Again, with the flag

Here the flag of Moldova is in Seattle, at the Cultural Festival. Diaspora representative, a friend, who works at Microsoft is in the picture.

Here – Moldova’s flag is on the escort of the cars during the visit of the Moldova’s Ambassador to US. Seattle Airport

here-in a restaurant in a small town on one of the islands around Seattle, WA. I do not know its’ name. Yes, here is the flag again. This time, improvised

I really love this. Our flag during Moldova’s Parliamentary Elections on 2010. Polling station for diaspora in the U.S. Pacific

And again the flag of Moldova! This time in the city of Renton, populated with lots of representatives of Moldovan diaspora, where we held the reception for Mr. Munteanu, Moldova’s Ambassador in US and Diaspora.

Moldovan flag on the alley of the Columbia International University of South Carolina

And here I am again with the flag of Moldova. I always enjoyed talking about my country and its’ flag. I liked   so begin my presentations  with the phrase: “Hello, I am Liuba Ceban and I am coming from a small beautiful country from Eastern Europe, called Moldova” and holding a small Moldovan flag in my hand. My colleagues were always teasing me “small beautiful country” . Often I was unique in they way I was introducing myself …  this is because I had with me … yes… Moldova’s FLAG!

This time – at the official opening of the WIN Moldova organization   in Seattle, a dream I had many years before I went to US, which came true!

Here – Moldova’s flag at the meeting with people from Columbia, South Carolina, interested in Moldova.

Here (although not a clear picture for security reasons), the flag of Moldova visited the prison for juniors.  City of Columbia, South Carolina

Here – a lunch, I cooked for friends in Moldovan style. I the city of Bellevue, where the number of central offices of Microsoft located. And for sure, with the flag of Moldova !

And the icing on the cake. I flag of Moldova in Hawaiiiiiiiiiiiiiiiiii .  I went with the flag  even on vacation!

Hope you enjoyed the journey of Moldovan Flag together with me . Considering that our country is not very well known, it was my pleasure and privilege to share the information and my love for my country with people in US. Though I never knew I have so many pictures with my country’s flag I just realised it today, on our National Flag Day, when the idea of this post came.

Călătoria steagului Moldovei prin America

Azi avem o prima sărbătoare unicală în țară: ziua drapelului R. Moldova. Cred că evenimentele pompoase cu Drapelul Statului în centru Capitalei e un pas inteligent al conducerii țării de a promova simbolul statului, care este cam huituit de unii mai intens mai nou.

Apreciez aceată sărbătoare cel puțin pentru faptul că știu ce înseamnă puterea, mîndria, curajul și dragostea de țară, care mi-au fost susținute de către drapel timp de aproape 330 de zile departe de casă.

Vă propun o cronică foto unicală a călătoriei steagului Moldovei prin SUA. Sper să vă placă și să vă încurajeze să fiți mîndri că sunteți moldoveni și dornici să prezentați frumoasa dificila noastră țară. Enjoy!

În Atlanta, Georgia. Jucam cu colegii într-un joc. Scopul era să spunem a cărei țări e steagul. Din păcate din 50 reprezentați a peste 30 țări ale lumii doar colega mea din România a știut că acesta este steagul nostru.

aici – in muntii inzăpeziți al statului Washington. Tot cu steagul

Aici cu steagul Moldovei in Seattle, la Cultural Festival. Reprezentantul diasporei, un prieten, care lucrează la Microsoft e în poză.

Aici – steagul Moldovei pe masina din cadrul escortei la vizita Ambasadorului Moldovei in SUA . Aeroportul Seattle

aici- intr-un restaurant dintr-un orășel de pe una din insule din jurul Seattle, WA. Habar n-am cum se numeste. Da tot cu steagul. De data asta, improvizat

asta imi place tare. Steagul Moldovei la Alegerile Parlamentare. Sectia de votare pentru diaspora din zona Pacificului din SUA

Iar steagul Moldovei. De data asta în orașul Renton, orășel des populat cu diaspora Moldovenească, unde am organizat recepția pentru diasporă și Dl Ambasador Munteanu

Steagul Moldovei intr-o alee a universității din Carolina de Sud

Iar eu cu steagul Moldovei. Am ce am cu el. Îmi place  Așa începeau prezentările mele de obicei. “Hello, I am Liuba Ceban and I am coming from a small beautiful country from Eastern Europe, called Moldova”. Deseori am fost unicală prin faptul că… am avut la mine… da, singur… STEAGUL R.Moldova!

De data asta – la deschiderea organizatiei WIN Moldova in Seattle, un vis realizat

Aici – steagul Moldovei la întîlnirea cu locuitorii orasului Columbia, Carolina de Sud, interesați în Moldova. Unii o vizitase mai înainte.

Aici, desi nu se vede bine, din motive de securitate, steagul Moldovei ai vizitat închisoarea pentru juniori. Tot orașul Columbia, tot Carolina de Sud.

Aici – o masă în stil moldovenesc pentru prietenii din or. Bellevue, unde se află multe din oficii centrale Microsoft. Și sigur, cu steagul Moldovei !

Si cireasa de pe tort. Eu cu steagul Moldovei in Hawaiiiiiiiiiiiiiiiiii. Pînă și la odihnă m-am dus cu steagul !

Sinceritatea, compromisul manipulator si falsul din spatele cauzelor, pentru care se luptă

E la modă să ai o cauză, pentru care să te lupți, un scop, în jurul căruia să te regăsești cu cei cu scopuri identice în societate.

Întrebarea, care mă frămîntă, este, care sunt motivele, din care oamenii aderă la o cauză.

1. Să începem cu cel mai inocent, naiv și corect, dar și mai puțin răspîndit: îmi pasă, mă reprezintă și vreau să schimb ceva.  Ăștia sunt cei mai sinceri și cei mai puțini. Cred că repede le piere cheful să mai facă parte din gașca celor, care se zbat pentru o cauză după ce dau printre ei de cei, care îs din următoare categorii sau eventual, migrează în uma sau în ambele categorii, care sunt descrise mai jos.

2. Mai departe merge interesul material. Ăsta tot e bine cunoscuți. O grămada de oameni scuipă în suflet, valori, în cei din jur, ca să obțină casă, vilă, mașină, etc. Ce nu fac oamenii de dragul acestor lucruri: își trădează rudele, prietenii, principiile și în final, pe Dumnezeu. Ăștia îs artiști buni,

3. Motivația politică. Aici e compromisul manipulator. Vorbe frumoase, cu spume la gură, scheme, tehnologii politice. Totul merge mînă în mînă cu caracteristicile celor din grupul 2. Și cu alianțe tot. Aici nu doar se apelează la fals, dar și se sfidează, se amenință și se înlătură cei/ceea ce stă în calea scopului.

Niciuna din motivații nu sunt rele, dacă lupta pentru o cauză se construiește pe valori, pe demnitate, sinceritate și respect.

Dar se pare că acest lucru este utopie. Se pare că mai la modă este motivația: scopul scuză mijloacele.

Dacă tot e vorba de discriminare, cîți dintre voi ați discriminat femeia aceasta?

Ati postat, ati repostat video. Cineva s-a gîndit să îl pună pe youtube, cineva s-a gîndit chiar să îl posteze pe facebook. Cineva l-a preluat în media online…

Dar cîți dintre voi v-ați întrebat ce e cu viața unei persoane, care se pare că trăiește cu schizofrenie?

Cîți ați mulțumit lui Dumnezeu că nu voi sunteți în acest video? Sau vi s-a frînt inima de părere de rău pentru această femeie?

Doar nu depinde totul de noi…

După o decizie dificilă

Această postare o datorez Doamnei Nata Albot, care a scris personal și profund despre religie recent. Apreciez mult stilul ei explorator și curajul de a fi ea însăși, de a fi responsabilă inclusiv pe sufletul și căutările ei după Divinitate. Deși presupun că nu ne regăsim în aceleași viziuni despre Dumnezeu, cred că este mult mai sinceră și mult mai plăcută lui Dumnezeu, decît ceea ce oferă mulți religioșii: pseudo-perfecțiune, reguli sufocante și o imagine a unei Divinități departe de a fi personală, atrăgătoare, atotcuprinzătoare și iubitoare.

Recent am luat o decizie să nu mă implic oficial în subiecte controversat-discriminatorii pe fundal de religie și legea-antidiscriminare, să nu iau parte nimănui în luptele,

care frămîntă societatea, pentru că nu vreau să risc să creez o imagine falsă a unui Dumnezeu impersonal, plin de rigori și nebun după perfecțiune sau a unei Divinități impersonale, care nu are verticalitate, maleabile după cum vor mușchii noștri. Trebuie să mărturisesc că riscului a fost expus în primul rînd sufletul meu. Tot mai învăț să valorific sufletul meu…

Țin să menționez că mi s-a dat foarte greu o astfel de decizie.  Știu că nu mă potrivesc nici într-o tabără de gîndire. Dacă sincer, mă speria tare singurătatea,  care urma să se producă după. Mă speriau, de fapt multe lucruri: de la frica de probleme în carieră, pînă la predarea anatemei de către biserică. Însă eu mi-am ales calea mea. Calea MEA.  Și mă simt mult mai bine astfel, chiar cu riscul, pe care însfîrșit mi l-am asumat că nu voi găși o  comunitate creștină, pe care o caut, riscul, verbalizat, de altfel crud, de unul din foștii mei lideri religioși. Ma speriat mult, dar îi dau dreptate. Însă nu mă mai tem de asta. Dimpotrivă, cred că am scăpat de mulți oameni și medii nepotrivite și am făcut loc pentru alții: mai sinceri, mai imperfecți, mai căutători după autentic, înclusiv în raport cu Divinitatea.

Cred că am  mai și învățat să nu îmi mai fie frică de ce decid. Și nu mai contează că unii mari profesioniști mă iau peste picior din cauza credinței mele și mă văd prin prisma prejudecăților lor față de cei, ce cred în Dumnezeu, și nici că sunt numită în culise eretică  de către creștini din cauza viziunilor mele referitor la ce este religie și credință.

Cred că fiecare are drumul lui catre  cunoașterea Divinității, pînă se regăsește în iubirea și accaptarea necondiționată și vindecătoare a Lui. Ma bucur că la Dumnezeu nu se merge cu hurta, sablonat, ci individual si personal, intim. Sunt convinsă că El apreciaza cel mai mult o inimă sinceră cu El. Cel, care a creat diversitatea de culori, de note, de păsări, animale și mirosuri, oare a fost așa de narrow-minded să închidă ochii la diversitatea, profunzimea, ba și la dimensiunea complexă a dramei și a traumelor sufletelor umane? Nu mi-L imaginez să intre cu bocancii în sufletul meu, să mă deposedeze de coroana responsabilității spirituale prin a-i face pe alții mai responsabili și cu mai mult discernămînt referitor la intimitatea mea cu El.

Nu sunt perfectă, dar nici nu cred că nu am ce să schimb în viața mea. Însă mă bucur că El este Acela, Care mă cheamă iar să fiu eu însămi și să Îi  ofer loc LUI, și nu oamenilor, care pe drept sau pe nedrept se numesc ai Lui, în sufletul meu. Asta schimbă totul. Asta mă schimbă pe mine. În rest totul e șubred și neînsemnat. Un lucru îmi doresc: să rămînă El, vocea Lui, călăuzirea Lui, înțelepciunea și discernămîntul Lui prioritate pentru viața mea. Mereu… Deși nu reușesc, știu că această dorință a mea Îl face să se arunce după mine, cînd mă pierd în mulțimea labirintelor vieții și vocilor din jur.

Nata, meditația la lucrurile astea mi-a adus lacrimi pe obraz. Mi-ai anintit încă odată ce este valoros cu adevărat.

Interesant și fascinant este modul, în care Dumnezeu folosește oamenii simpli, muritori, nu cu pagoane bisericești, să se atingă de sufletele umane.

Mi-ai amintit de un cintec a lui Amy Grant “Better than an Halleluaj”. Mersi mult!

P.S. Nu cred că religioșii mă vor înțelege. Dar e ok. Important că eu mă înțeleg Și EL

ŞOCANT: Despre credinţă...

Reblogged from Daniel Vodă's blog:

Recent am citit un articol care mişuna pe o reţea de socializare, era în engleză, o conversaţie extrem de utilă între un profesor şi un student. Am considerat că conţinutul acestei discuţii trebuie făcut public, am tradus-o pentru cei care se îndoiesc de puterea credinţei!

Profesorul: Tu eşti un creştin, fiule?

Student: Da, domnule, sunt.

Profesorul: Deci, credeţi în Dumnezeu?

Read more… 921 more words

da...

6 principii de rezistență nonviolentă a lui Martin Luther King (MLK)

Mulți sunt inspirați de mesajul lui Martin Luther King  ”I have a dream” și îl citează pe el drept exemplu în mișcări civice pentru drepturilor omului. Moldova, presupun, nu este o excepție.

Însă puțini cunosc că strategia lui în luptă era așa numită rezistența nonviolentă. El nu credea că poți aduce schimbare, dacă îți compromiți demnitatea, călcînd-o în picioare pe cea a adversarului. Lupta lui era un răspuns blînd, dar ferm, la provocările violente.

Am avut ocazia să particip la un seminar, condus de către unul din colegi a lui MLK in Atlanta. Dumnealui zicea că a stat în închisoare de 20 de ori pentru pozițiile sale. O metodă de lucru interesantă erau seminarele, care se organizau pentru a instrui tinerii să se abțină de la orice răspuns violent la provocările celor, ce îi loveau. învățau să nu răspundă, cînd erau loviți, scuipați, înjurați.  Pe mine m-a provocat profund acest lucru.

6 puncte-cheie a filozofiei de non-violenţă a lui MLK*

Metoda lui Martin Luther King de rezistenta nonviolenta a fost cea mai eficientă armă împotriva unui sistem social rasist şi nedrept.

Ca pastor şi ca lider al miscării pentru drepturilor civile, el a afirmat:

1. Deşi nonviolenţa este frecvent descris ca laşitate, acest lucru nu este adevărat. Rezistența nonviolentă, după King, foloseşte mintea sa pentru a convinge eficient adversarul că el nu are dreptate. Aceasta cere curaj emoţional şi spiritual pentru a se ridica împotriva nedreptăţii.

2. Rezistența non-violentă nu încearcă să ruşineze sau să umilească adversarul, ci să caute înţelegerea şi prietenia. Acest principiu a lucrat în boicotul, organizat de King împotriva parcului de autobuze Montgomery după ce o femeie afro-americană, Rosa Parks, a refuzat să dea scaunul ei unui barbat alb. Boicotul a condus Curtea Supremă de Justiţie spre a declara legile de segregare in transport public din Alabamaca fiind neconstituţionale.

3. Nonviolenţa este îndreptată împotriva răului și nu oamenilor, care comit răul. Lupta nu a fost între două rase, ci între dreptate şi nedreptate.

4. Rezistența non-violentă este disponibilitatea de a accepta suferinţa fără revanșă. Violenţă represivă ar aduce doar mai mult haos, traume şi ură. După ce casa lui a fost bombardată de către protestatarii violenţi albi, în perioada boicotului companiei de autobuze Montgomery, King a amintit poporului supărat că ei trebuie să iubească pe fraţii lor albi, indiferent de acţiunile lor. Acceptarea suferinţei ar duce la o schimbare în inima şi mintea adversarului.

5.  Dumnezeu este întotdeauna de partea adevărului. Prin urmare, activiştiilor afro-americani li se amintea să păstreze credinţa că dreptatea va triumfa.

6. Punctul cheie nr. 6 era punctul central al metodei de rezistenţă non-violentă a lui King . El credea că rezistenţa non-violentă împiedică violenţă fizică şi emoţională. Metoda de rezistenţă non-violentă este puternică prin faptul, că oferă cadrul de depăşire a amărăciunii şi urii şi înlocuire cu dragoste.

Dacă sincer, pe mine m-a mustrat.

*******

• Omul trebuie să abordeze toate conflictele umane prin a respinge metodele de răzbunare, agresiune şi represalii. Baza acestor abordări este dragostea.
• “Răsplătirea violenţei cu violenţă înmulţeşte violenţa, adăugând intuneric mai adanc spre instaurarea unei nopți, deja lipsite de stele … Ura nu poate alunga ura: numai iubirea poate face asta ”.

———————————————

* traducere adaptată

http://deanna-proach.suite101.com/martin-luther-king-a88177

Eu – pas sau apel la cei pro și contra Legii Antidiscriminare: civilizați-vă!

Am simțit tema pe pielea mea. Ea m-a despărțit de o prietenie de durată.

Situația în jurul acestei legi mă deranjează. Ambele tabere, cei pro sau contra depășesc limitele bunului simț. Deși vin din mediul religios și am studii în teologie, sincer, mă așteptam la mai mult raționament, respect și abordare nonviolentă a tematicii din partea activiștilor pro-gay. Însă cred că durerea pierderii prieteniei a fost menită ca să îmi deschidă ochii la faptul că e doar o așteptare și, din păcate rămîne nerealizată.

Duritate, manipulare, vorbe urîte, reacții de apărare ce cu mîndrie și autodreptate lovesc  crud și inuman în oponenți, sunt de ambele părți.

Recent am fost abordată de mai mulți activiști  din tabere opuse să mă alătur lor pe marginea subiectului. Deși deseori tendința de a fi Maica Tereza m-a făcut să mă lupt pentru dreptate, de data aceasta declar oficial: sunt pas!

Nu aș putea să fiu parte celor ce consideră datoria lor să protejeze drepturile homosexualilor  din mai multe motive: pentru că sunt violenți, nesimțiți și din răsputeri înjosesc biserica. Nu pentru că am multă încredere în ea, ci pentru că cred că se mai găsesc încă în instituția asta inițiative, ce au menirea ei adevărată de a iubi, de a salva, de a ghida și aduce clarificare în minte și pace în suflet, de a fi un spital pentru sufletele, care au nevoie de vindecare.

De altă parte, nu pot să fiu de partea bisericii în lupta cu sintagma “orientare sexuală”, deși cred că homosexualitatea nu este cea mai bună parte din planul lui Dumnezeu pentru sexualitate, pentru că îmi displace sentimentul de neputință, pe care îl trăiește, încît ajunge la tandemuri cu politicienii, care vor să se folosească de ea, și pentru că a căzut la nivelul celor, ce luptă pentru homosexualitate, în spiritul unei turme de cîini, prin minciuni, înjosiri și manipulări. E un fel de rîvnă fără înțelepciune, discernămînt, deși are dreptate.

Eu cu mare placere aș fi comunicat cu ambele tabere, pentru că cred că se poate găsi calea de mijloc. Dar din păcate nici o tabără nu este matură să fie interesată să rezolve problemele. Ambele îmbrățișează luptele din Vest și le proiectează nouă. Și ăsta e păcatul cel mai mare la ambele tabere, faptul, care aduce dezbinare cu duiumul în societate. Discernămînt – zero.

Să fie clar, că nu cred că trebuie să fie loc pentru violență pentru homosexuali, ca și pentru orice om. Suntem creația lui Dumnezeu, și merită să tratăm oamenii cu demnitate, să redăm demnitatea și să o susținem, unde este șubredă. Dacă 2 homosexuali decid să locuiască împreună, deși nu cred că vor experimenta fericirea deplină (cît de mult nu m-ar încerca să mă convingă activiștii gay), nu mă deranjează. Libertatea lor de a alege e demnă să fie respectată, indiferent de părerea mea despre alegerea lor.  Dacă un copil suferă din cauza confuziilor sexuale cu atît mai mult merită protecția și asistența, ca să nu ajungem la cazuri de suicid. Dacă cineva este dat afară pentu homosexualitate de la servici (decît unul religios), la fel merită să i se dea dreptate. De altă parte, nu pot fi deacord cu promovarea și sensibilizarea despre homosexualitate, cît și impunerea agendei activiștilor, care încearcă să descrie că totul e frumos, floricele și curcubeu în tabăra gay. Mai trebuiesc și restricții, mai ales în caz de abuz din partea homosexualilor. Nu sunt toți așa de neputincioși si slabi și au nevoie de protecție. Sunt și violențe din partea lor. Și nu e cazul să tratăm lucrurile unilateral.

Înfine, soluții se pot găsi. Mai ales pentru integrarea in UE. Și exemplele statelor, care au adoptat situația la contextul lor, există. De ce să nu fim originali?

Dar, ca de obicei, nu se vrea. Nici în Moldova, nici în lume.

Recent discutasem despre situația în statul, în care am fost în SUA, Washington, unde recent guvernatoarea, de dragul promovării la nivel federal, deoarece se află la ultima 100 de metri de mandat, brusc și-a schimbat poziția și a promovat legea, care asigură egalitatea căsătoriilor gay și tradiționale. Mizerie, decizii de interese, politică și aceiași unilateralitate. Fu! Și moldovenii zic că dacă ești împotriva sintagmei “orientarea sexuală”, ești înapoiat. Mai învățați-vă să gîndiți, ajunge să tot înghițiți fără discernămînt galuștele, care vin din Vest. Gîndire autentica independenta nu e posibil să aveti?

Iar dacă să vorbim despre Gender Doc al nostru. Dacă e așa de tolerant și soft și bun, de ce a numit trădători pe site-ul lor pe tinerii, care făceau înainte parte din comunitatea gay, iar săptămîna trecută dădeau Biblii parlamentarilor? Deci, interesele comunității mai presus de interesele indivizilor? Tot politică, cum nu dai.

Biserica? Aceasta ar trebui să nu uite de menirea sa: reconcilierea, asistența în relația PERSONALĂ cu Dumnezeu, fără de care toate discuțiile sunt legi aiurea. Fără atingerea  la nivel individual de către dragostea Divină (care uneori și mustră), poporul nu este popor creștin.  Mă întreb, care este procentajul creștinismului autentic în Moldova?

De altfel, din discuția mea cu specialistii, homosexualitatea este un fenomen foarte complex. Din spusele unui medic, “niciun homosexual nu doreste sa fie homosexual. Orientarile traditionale psihoterapice sugerau faptul ca la baza orientarii gay stau hiperprotectia mamei si absenta afectiva a tatalui sau orice eveniment traumatizant -gen viol, fizionomie neadecvata genului, neacceptarea de catre cei de acelasi gen- care-l face pe copil sa urasca identitatea sa de gen si sa o imbratiseze pe cea opusa.  Totul devine mai adanc si mai grav atunci cand studiile neurofiziologice extrem de complexe demonstreaza ca pana si creierul persoanelor gay e modificat de al persoanelor hetero. De aceea, posibil sa fie o puternica vulnerabilitate genetica in cazul persoanelor gay si evenimentele de-a lungul vietii sa fie doar picatura ce-a umplut paharul.”

Tot el îmi zicea că munca lui cu astfel de pacienți se bazează pe o atitudine de dragoste și acceptare, cît și refuză să se centreze în jurul simtomaticii, ci să fie tratat pacientul ca o persoană, in plinatatea cuvantului, cu bunele si relele ale naturii umane pervertite.

Apropo, e creștin. Dar nu e frumoasă atitudinea? E un înapoiat? Cred că ambele tabere ar avea de învățat de la “înapoierea” lui.

Personal, am de învățat pînă ajung la o astfel de atitudine, însă spre asta tind.

Civilizați-vă, activiștilor!

Dați-ne înapoi sinceritatea zilei de 7 aprilie 2009!

Nu știu cum se simt alții, care au fost de 7 aprilie în stradă, dar pe mine tare mă deranjează tot ce se scrie în presă despre evenimentele din 7 aprilie mai nou. Mai ales idea că totul a fost regizat și au fost doar interese politice.

Țară, totul e doar interese la tine? Nimic autentic? Unii is obsedați de interese și numai interese văd. Discuțiile din ziua de azi la temă îmi aduc aminte de o singură frază: “Mulți eroi după război”
Pentru mine ziua de 7 aprilie este una din zile, în care am fost mîndră pentru țara mea. Ceea ce am trait mi-a dat speranță să lupt pentru viitorul țării cît pot, cu ce pot și cum pot. Încă mă mai inspiră.

Iar oamenii și grupuri ieftine din societate, care într-adevăr caută doar interese și pentru asta calcă în picioare totul, mă descurajează. Însă refuz să cred că îs majoritatea în țara asta.

Mai sper, mai cred, mai vreau să lupt!

Pozele mele de la 7 aprilie aici https://www.facebook.com/media/set/?set=a.82615942480.87222.511237480&type=3