I’ve learned…
I’ve learned that life is too short to spend it on violence and superficiality
I’ve learned that better to smile, even when the situations are not smiling to you
I’ve learned not to pay back to evil with evil, as my spirit is the citadel of God’s love and I always can share love.
I’ve learned to answer with confidence and boldness, when I am threatened
I’ve learned to show grace to mean people as they might regret one day what they do
I’ve learn that suffering is creating the best masterpiece out of my heart and that if God has a plan, He will raise me up in front of those, who make me suffer
I’ve learned that God is the Master of my life and that my dreams are modeled by Him towards His best will
I’ve learned that it is better to suffer in silence rather than to look for justice and understanding in front of those, who don’t care
I’ve learned that my feelings are important tools and guides for a better understanding of myself and the reality, while they are a bad master.
I’ve learned that I can’t be defeated by Satan, as God’s love will alway have the last word in my life
I’ve learned that people can’t destroy my life, my happiness and my future, as God’s will is a perfect solution to any situation, I face
I’ve learned that it is better to give up a shattered dream to see God’s dream and a higher horizons for my life
I’ve learned that my talents are treasured highly by God and that He didn’t play games, when He gave them to me, nor that I have a right to give them up or to exchange them for the low standarts or opportunities, that don’t deserve me or don’t engage my talents on higher levels, I can imagine for the moment.
I’ve learned that even if I feel weak, I am still strong enough to live according to God’s will
I’ve learned to to talk and listen to Him, even if/when I fail
I’ve learned that obedience to the Lord is stretching me, even if it is not comfortable and that in the end it brings higher pleasures, than the ones I give up for the moment.
I’ve learned that the essence of this life is love in all its’ complexity.
I’ve learned that I don’t understand many things in life, no matter how many academic degrees I have and how high is my position in society.
I’ve learned that my value is complete and it was designed by God in a unique way, when He created me, and that I don’t have to look for external resources to feel more valuable. The only things, that hinder it from me, are my and others’ limiting and confusing thoughts.
I’ve learned that all the talents, I have , are not equal to those, I already see in me and that there is room for new discoveries.
I’ve learned that it is better to make huge effort and to take time to understand myself, rather than to act for the sake of acting.
I’ve learned that my inner world is the highest treasure, I possess and that I am responsible to guard it.
I’ve learned that I can’t change people, I can change only myself and that when I change it is most likely that their attitude will change too
I’ve learned that if I really want something, I can get it, but the best thing is to ask God to give me His best gifts, as they are mind -blowing
I’ve learned to live my life simply, but not simplistic
I’ve learned that God considers my wishes to the smalles detailes and that He makes them true in a way, which transcends my intelligence, ability to make them real and my posessions and that it is His extravagant love to me.
I am still learning… I like to learn 
Nu e concept de inventat bicicleta, dar merită reflecții și asumări personale in 2011
In prima zi de An Nou m-am asezat sa imi fac parte de obiceiul (aproape) zilnic: sa citesc din Cartea Sfinta. Deschizind-o la intimplare, in incercarea de a gasi un Psalm in Vechiul Testament, ochii mi s-au oprit la cartea Eclesiastul si anume la textul de la inceputul capitolului 10:
“O musca moarta strica amestecul de untdelemn al celui ce pregateste miresme; putina nebunie strica pretul la multa intelepciune.”
Textul respectiv in traducerea moderna “The Message” in limba engleza a Bibliei suna un pic mai clar:
“Mustele moarte in parfum il fac sa miroase urît,
Și puțină nebunie discompune un conținut mare de înțelepciune”…
Cu toții ne dorim ceva să se realizeze în Anul Nou. În încercarea de a-mi trasa și eu un șir de dorințe, m-am gindit ca nu ar fi rău ca anul acesta sa beneficiez de mai multă înțelepciune. Ca deșteapta îs, inteligentă la fel, însă la capitolul înțelepciunii mai am de învățat. Mai ales ca viața nu e un șir de evenimente previzibile, și nici nu e un plan programat. Și nu mă pot lăuda că tot timpul știu, cum să acționez bine. În opinia mea, mereu este nevoie de mai multă înțelepciune și de cunoaștere, discernere a laturilor noi a acestora in abordarea complexității vieții…
DEX-ul defineste înțelepciunea astfel:
ÎNȚELEPCIÚNE s.f. Capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor. ♦ Cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere. – Lat. intellectio, onis.
Alte dicționare vorbesc așa despre înțelepciune:
Wikipedia si ea are un articol interesant la tema (în l. engleză)
http://en.wikipedia.org/wiki/Wisdom , unde se abordeaza conceptul din punct de vedere filosofic, religios si psihologic.
Filosofia la general privește înțelepciunea ca și abilitatea de a-ți folosi cunoștințele în modul cel mai bun.
Psihologia, deși încă se împiedica, spune că e o armonie între cunoaștere, experiență și acțiune.
Interesant este faptul ca multe religii sunt preocupate de această temă, de la Egiptenii și Grecii cu zeii înțelepciunii, la Iudaism cu sentimentul de justiție, corectitudine, legați strîns de concept. Acesta din urmă subliniaza importanța atitudinii de reverență față de Autoritatea Transcendentului, ca și baza a înțelepciunii. Creștinismul face diferența între înțelepciunea maselor și cea Dumnezeiască, iar Koranul afirmă că înțelepciunea este oferită la alegere unor oameni ca dar de la Dumnezeu.
Pe lîngă astea, unele reflecții prețioase asupra înțelepciunii găsim și în religiile orientale. Confucius susține ca învățarea face parte din înțelepciune, iar Budismul oferă mai mult o descriere a manifestărilor înțelepciunii la o persoană. Taoismul vorbește despre înțelepciune ca și abilitatea de a discerne ce și cînd să/să nu spui. Mi s-a părut interesant și conceptul, descris de către religia Misopotamiei, Enki, care susține că înțelepciunea este obținerea echilibrului, definiție, care îmi trezeste mai multe întrebări, decît mă ajută să găsesc răspuns. Nu sunt lipsite mitologiile nici de idea înțelepciunii ca și sacrificiu, pina la cel fizic.
Sa încerc să resum cele mentionate mai sus la o definiție. Să vedem ce-mi iese. Welcome să comentați.
Înțelepciunea este un proces continuu de cunoaștere, de experiență și de experimentare, rezumate la creștere conștientă în discernămînt, cu scop de a satisface tînjirea omului după respect în relația cu sine, cu mediul, cu oamenii și cu Transcendentul.
Nu ma pot lăuda cu posesia tuturor aspecte ale discernămîntului. Imi doresc crestere în 2011. Celor, care înțeleg idea, le doresc și lor baftă!
Voci versus Voce…
Prin multitudinea de voci,
In mijlocul zgomotului lumii
Si strigatelor mute ale inimii mele
Ajuta-ma sa stau lipita de Tine.
Printre sunete stridente ale confuziei,
Scirtiit al viselor naruite,
Vorbe cintate ale criticilor egoisti
Ajuta-ma sa aud vocea Ta blinda.
Cind lumea-si vocifereaza in cor de falseturi
Nulitatea valorii mele
Si absurditatea relatiei mele cu Tine
Ajuta-ma sa te caut si mai mult.
Printre voci deranjante ale pseudo-prietenilor,
Cu toata straduinta falsa de bine a celor, ce ma cearta,
Cind praf a ramas din pacea din mine,
Ajuta-ma sa Te caut…
In mijlocul autotradarii, lasind pe altii sa-mi spuna ce e rau si ce bine in jur
Si in mine,
Oricit de mult praf nu ar fi in inima mea,
Si cit de mult nu mi-ar veni sa stranut in incercarea de a face curatenie in ea,
In mijlocul fricii
Si uneori si neplacerii de a ma cunoaste pe mine,
Prezenta Ta transformatoare,
Cu vocea Ta blinda si plina de farmec si iubire
Aduce lumina asupra tainelor inimii mele,
Ascunse chiar si de mine,
Si ma elibereaza de poverile fricii de a-mi recunoaste motivatiile absurde.
Apoi simt ca sunt om ca toti oamenii:
Supus fricilor si bulversarilor,
Care nu ma mai mira
Si nici nu ma impiedica sa ma cred normala
Cit si pe cei din jur.
In mijlocul dragostei, atentiei si acceptarii Tale
Tu, spunindu-mi ca sunt minunata,
Toata indoiala dispare
Si inima isi gaseste odihna si vindecare
In placerea prezente Tale…
Scriu despre faptul ca nu vreau sa scriu.
Mai nou is ocupata peste cap. Iar blogging-ul meu e in concurenta cu micile distractii virtuale cu prietenii de pe Facebook. De zece zile cred ca nu am scris. Insa nu odata a trebuit sa tin cont de prioritati si sa aleg sa scriu… chestiute oficiale pentru serviciu .
Infine, iata-ma aici din nou. Si sincer, imi dau seama ca vreau sa scriu despre faptul ca nu vreau sa scriu Unele file din viata mea, unele vibratii ale sufletului, ale inimii imi dau seama ca le vreau doar pentru mine. Is prea intime ca sa le impartasesc. E intre mine si Dumnezeu. E o lume aparte, despre care nu as vrea sa vorbesc, prefer sa o las sa fie secretul meu si al Lui. E doar intre mine si El. Mi-a spus atitea, mai ales astazi. Si mai are de spus, stiu ca imi pregateste o surpriza – un coctail de vorbe dulci si intelepte, care imi vor face sufletul mai liber si mai implinit, chipul si sufletul – mai asemanatoare cu Cel, cu Care-mi pentrec timpul, iar cararea vietii – mai limpede si mai bogata.
Sunt fericita Contemplez sa fiu si mai si
Un WOW de la concertul “O viata mai buna”
Sincer, nu am avut asteptari mari… Din experientele mele precedente de concerte crestine, ma asteptam la un tipaj mai putin creativ si calitativ. Insa… m-am inselat. Si pe aceasta cale vreau sa ii multumesc lui Vitalie Carabet (http://www.facebook.com/profile.php?id=688248404) , care, din spusele prietenilor comuni, a muncit peste masura ca sa realizeze acest concert. Vitalie, ai fost extraordinar! Mi-ai depasit asteptarile de 1000 de ori! Deci, se poate face ceva frumos si de calitate! Se poate iesi din formatul ca inima conteaza doar… si ca Dumnezeu, cica, nu se uita la calitate…
Din start mi-a placut cum era aranjata scena. Nimic implus. Iar albastrul deschis ca si culoare de baza chiar ca te predispunea sa te gindesti la ceva pur si inofensiv. Totusi, aratind un pic mai saracacioasa, odata cu inceputul concertului, cu efectele de lumini si fum pornite, scena arata foarte bogat! Bravo celor ce s-au gindit la design. Sunetul a fost destul de bun (cu mici exceptii ), care a fost marcat si de interpreta din Ukraina Darina (aici gasiti cintecele ei), care a cintat in limba rusa. Ador cintecele ei! Citeva ma cutremura oridecite ori le aud. Si, deoarece intr-un cintec mereu atrag atentia in primul rind la cuvinte (e ciudat lucrul asta, insa mi se intimpla ), nu pot sa nu le repet aici:
Cind Dragostea vine din Cer
Chiar si cel orb va vedea acest lucru
Ea nu are nevoie de caldura si piine
Ea este caldura si piinea
Si daca i s-ar propune sa mearga la Cruce
Ea o va urma cu siguranta
Dragostea e singura, care ne va salva
Da, doar dragostea!
(Cintecul in l.rusa poat4 fi vizualizat aici: http://bogtube.com/video/4c3a763a7e62d825349f)
Un WOW aparte a fost prestatia echipei teatrale de la organizatia “Tinerii pentru Cristos”. Hey, ati fost nemaipomeniti! Si acuma, aducindu-mi aminte de voi, ma trec fiori! Ati jucat intr-un mod profesionist! Fara cuvinte, insa asa de profund, asa de graitor au fost aduse mesajul si atmosfera Pastelui!
(http://www.facebook.com/profile.php?id=1443858035) Ce m-a distrat Dl Valeriu Ghiletchi , parlamentarul nostru, cit si Presedintele Federatiei Europene a Bisericilor Baptiste, spunind bancul cu blonda in avion! A fost aproape de tineri prin glumele sale, cit si prin mesajul autentic, care a descris semnificatia titlului concertului “O viata mai buna”, accentuind modul, in care Dumnezeu poate sa ne o ofere.
(http://www.facebook.com/profile.php?id=100000450009191) Adi Gliga si trupa SOS Romania … E favoritul publicului Ady… Ii iubit de tinerii crestini din Moldova, nu am ce zice! Dupa aplauzele, cu care a fost intimpinat, asta pot spune. Insa iata si opinia mea. Mi-au placut cintecele de inchinare, mai ales clasicul “Doamne, Numele-Ti inalt”, insa cred ca nu prea a fost in format… Era vorba de concert… iar mi sa parut ca era un mix de program mai bisericos (cu speech mult si mai putin lustruit, dupa parerea mea), de worship, cit si de citeva piese fainute alea concert… Cred ca era mai fain daca el se oprea la ultima doar… Are cuvinte asa de profunde in cintecelel lui . Fraza tare, care mi-a placut e “Taina inimi tale nu e o taina”, accentuind prin ea ca Dumnezeu stie tot ce e in inima noastra… De altfel, pentru mine acest fapt e o sursa de mare curaj de a comunica cu Dumnezeu… oricum, stie totul, oricum nu ma respinge… oricum ma asteapta sa comunic… Bravo, Adi pentru profunzime in text!
In alta ordine de idei, cred ca Darina, interpreta rusa, a reusit mai bine sa se mentina in format de concert. Iar lui Adi i-a reusit sa aduca o atmosfera de inchinare inaintea lui Dumnezeu cu toata sala. A fost superb sa vezi sute (sau mii???) de participanti la concert in sala Palatului arhiplina, cu totii cintind! Am avut un timp de inchinare extraordinar la ultimul cintec clasic (Doamne, Numele-ti inalt, mi se pare…), nu pot nega… Intr-adevar m-am inchinat, i-a reusit lui Adi sa ne duca in inchinare. E bravo in acest sens.
Cind e urmatorul concert? Vreau sa vin! Si dece sa nu si pun si umarul la organizare? Ma fascineaza sa fac ceva de calitate!
Moda impresionismului sau Mindria credinciosului de a se considera infailibil…
Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică” (Proverbe 24:16)
Nu stiu cum tu, insa eu recunsc ca am slabiciuni… Si unele din ele is urite mie… De altfel, ma confrunt cu ele nu odata… Si mereu sunt tentata sa cred ca valoarea mea se egaleaza cu ele. Sunt disperata, traiesc un sentiment de vina cumplit, cit si de rusine… Uneori pun la indoiala ceea ce Dumnezeu face in viata mea, cit si dragostea Lui… Si asta, cred ca se intimpla din cauza ca atunci, cind cad, am tendinta sa uit de urmatoarele:
1. Nu am fost chemata sa traiesc viata crestina singura, cit de mult nu m-as da mare si tare ca is puternica
2. Toti oamenii duc lupta, insa la moda tot mai e imresionismul… Tin minte ca odata la o conferinta a dat un exemplu dur: societatea contemporana, si, de cele mai multe ori si mediile crestine, arata ca un domn, care e imbracat stilat, arata tare chipes, insa a facut pe el, dar ignora acest lucru. Adevarul e ca si cei din jur vad asta, insa tot il ignora… Si desi pe toti ii deranjeaza mirosul urit, totusi, toti joaca jocul ignorantei…
3. Dumnezeu ne apreciaza intentiile noastre si dorinta de a fi cu sufletul curat. Mai mult decit atit, un om corect, drept (sau in libaj arhaic, neprihanit) nu este cel ce bine stie sa impresioneze, ci cel, care cade si se ridica… Si se ridica de mai multe ori, ceea ce presupune mai multe caderi… Ce eliberatoare sunt realitatile Cerului…
4. Nu trebuie sa ne masuram identitatea noastra in baza numarului de caderi… le acceptam, ne ridicam, scuturam praful de pe noi, ne legam ranile si mergem inainte. De 7 ori asa… apoi descoperim ca faptul ca ne-am ridicat mereu ne-a si adus virtuti noi in caracter. Deseori, insa, punindu-se accent pe o viata sfinta, se uita despre incurajarea, de care avem nevoie toti, cind am dat-o in bara… De altfel, statutul nostru de sfinti in acele momente nu ne este luat de Dumnezeu, insa noi, oamenii, suntem tentati sa ni-l luam sau sa ii lasam pe altii sa ni-l ia…
5. Fii blind cu tine, ca si Isus, atunci, cind cazi. El nu te bate, precum o fac parintii neintelepti, care il cearta sau il bat pe un copil pentru faptul ca s-a taiat sau a cazut… El te mingiie, pentru ca stie ca te doare… Si deseori, El are multe alte lucruri de spus , in timp ce tu, ca papagalul, te-ai fixat doar pe o idee…ideea slabiciunii tale…
6. Nu te plinge, ca ai cazut sau sa stai apasat de sentiment de vina. Personal cred ca sentimentul de vina, care dureaza mai mult de un minut, este daunator. Cred ca acesta ne este dat de Dumnezeu sa ne arate ca este ceva de reparat. Insa, ai grija ca , in loc sa pui accent pe reparatie, refacere, vindecare, sa te complaci intr-un sentiment de vina…. nu vei rezolva nimic in acest fel… si sa stii, ca acesta pe multi ii macina, subtil, insa puternic… ceea ce este si un semn al faptului ca este loc pentru a creste in a-L crede pe Dumnezeu ca El imediat, fara rezerve iarta. De altfel, este superb textul din Biblie, care zice ca BUNATATEA lui Dumnezeu ne indeamna la pocainta (nu frica de El, nu rusinea, nici macar durerea si ranile tale…). Think!
6. Fii diferit! Traieste cadoul nemeritat al dragostei lui Dumnezeu si lasa statutul tau de biruitor, pe care El l-a pus in tine, sa iti dicteze identitatea, chiar daca cei din jur au alta baza pentru identitatea lor si se dau mari si tari datorita faptului ca au unele calitati sau stiu sa camufleze ceea ce miroase urit.
7. Invata sa te bucuri asa cum esti, pentru ca Dumnezeu se bucura de tine.
Plinge chirurgul inainte de operatie.
Ce ginduri ti-ar trezi un medic, care plinge, cind trebuie sa te opereze? Probabil, ca nu ai avea multa incredere in astfel de specialist.E prea de tot… In lumea nostra , plina de duritate si valori controversate, singurii care au prioritate, sunt cei ce stiu sa dea impresii…
Desi ca si curent in cultura, impresionismul nu mai e la moda, cred ca in viata e exact ceea ce se valorifica in societatea contemporana. Ne-am invatat sa ridem la comanda, sa plingem la comanda, sa compatimim, dupa caz si sa ne aratam ca ne pasa, doar pentru ca asa e jocul. Tre sa stii sa faci fata evenimentelor si obisnuintelor de imagine.
In mijlocul inconsecventelor si discrepantelor dintre ceea ce traim si manifestam, se pare ca bine ne-am adaptat si ni se pare ca obtinem ce dorim si creem impresii si celor din jur ca le dam ceea ce au nevoie pe plan emotional…
Desi…
In realitate, suntem foarte severi cu noi insine in incercarea de a nu lasa loc pentru exprimarea realelor trairi si pentru sinceritate. Cind nepasarea isi face loc in inimile noastre, in casele noastre, in societatea noastra, in rezultat avem superficialitate… Se duce undeva caldura din relatii, iar conexiunea se percepe ca si ceva ireal.
Ca rezultat, ne trezim ca ne este frica unii de altii, pentru ca ne e frica sa nu expunem inima noastra la falsul realitatilor lumii… Si nu degeaba, avind in vedere manipularile existente si realitatile artificiale…
Si totusi…
Ii multumesc lui Iisus ca atunci, cind trebuie sa opereze sufletul meu, pentru a-mi salva viata spirituala, pe care mi-a insuflat, o face cu atita compasiune autentica, incit simt pe obrajii mei caldura lacrimilor Lui din empatie si compasiune. Si nu o face pentru ca asa trebuie, ci ma asigura ca ii pasa si il doarea cu adevarat durerea mea. As vrea sa fiu mai mult asemanatoare Lui in iubire….
Uneori simt ca mi se rupe inima, cind lucrez cu peroanele, care vin la mine la consiliere… Si, desi si acuma, dupa 15 ani dupa absolvire, in mintea mea suna fraza profesorului ”Implicarea emotionala controlata!”, de atitea ori resimt durerea celor, pe care vreau sa ii ajut… Desi, asa cum un chirurg, care plinge, este greu de perceput, la fel si eu ma trezesc, ca nu sunt inteleasa…. In fine…
Invata-ma, Doamne, discernamintul sa pot diferentia falsul de realul in oameni. Si invata-ma tot mai mult sa fiu autentica, indiferent de cum sunt cei din jur…
Respect pentru diversitate nu ma impiedica sa-L urmez pe Iisus
Pe lumea asta sunt multe lucruri, realitati, cu care nu sunt deacord.
In acelas timp, ma gindesc ca daca voi fi disponibila sa accept cu respect ceea, ce nu este ca mine, as avea mai multe sanse pentru crearea dezbaterilor si dialogurilor constructive…
In tarile democratice demult exista cultura comunicarii intre oponenti. Uneori observ ca aceasta ajunge si la noi…
Insa comunicarea este foarte agresiva si pe un ton, ce denota multa nesiguranta…
Mi-aduc aminte cind pentru prima data am fost in postura de a discuta cu prietena mea pozitia mea radical opusa gindirii ei… Nu pot sa zic ca nu am avut emotii… Lupta din mine pe viata si moarte intre a spune adevarul si a pune in pericol relatia, era prezenta… Nu cred ca am ajutat-o insa foarte mult pe moment. Dece? Tocmai din cauza ca poate pe moment ii creasem un sentiment de urgenta in a-si schimba pozitia… Ceea ce reusisem pentru un timp… insa nu foarte mult… Dece? pentru ca:
1. Decizia de schimbare ii apartine persoanei.
2. O decizie reala este una personala, bazata pe argumentele proprii si normal ca ia timp…Fortarea lucrurilor aduce rezultate de scurta durata…
3. Nu cred ca Dumnezeu este mai putin, decit mine, interesat sa ajute oamenii sa cunoasca Adevarul, Acesta fiind o Persoana, nu seturi de principii, dupa cum se crede…Deci, este important sa invat sa spun atit, cit este din dragoste. Fermitatea conteaza, insa aceasta fara dragoste, este un nimic…nu are valoare, nici in fata lui Dumnezeu, si nici nu zideste relatii…
Inteleg ca am de invatat sa respect pozitiile oamenilor, care nu sunt in concordanta cu pozitia mea. De altfel, lumea fiecarui om este un univers aparte… Si Cine, daca nu Dumnezeu, o cunoaste cel mai bine?
…Predica-L pe Cristos cu viata ta… si uneori mai foloseste si cuvinte…
Tribut Twitter-ului (No God)… Ginduri… multe si nici unul…despre transcendent, credinta, etc…
Am avut o zi obisnuita , fara prea multa activitate. In schimb cu multe oportunitati de a medita la diferite aspecte ale vietii mele, cit si la unele intrebari filosofice…
Ieri noaptea printre subiectele top, discutate prin Twitter, erau frazele “No God” (nu exista Dumnezeu), “Know God” (Cunoaste-l pe Dumnezeu). M-a minunat cite persoane erau interesate in aceasta tematica. Si cit de mare este tabara celor ce cred, cit si a celor ce nu cred… Am reusit sa comunic cu mai multe persoane, care nu cred in Dumnezeu sau care se abtin sa creada.
Nu inteleg dece unii din cei ce nu cred se zbat sa il acuze pe Dumnezeu de toate rele. Razboaie, omoruri, greseli ale cultelor religioase, etc.. Toate is in lista relelor, care sunt atribuite Lui.
Inteleg ca e cel mai simplu ca pui la un loc toate gindurile si trairile interne fata de notiunea de Dumnezeu, Transcendent, Fiinta Superioara, etc. si sa le expui ca fiind ultimul punct pe i. In felul acesta se creaza un coctail necomestibil de tot felul de opinii, care nu doar ca sunt tare greu de digerat, dar nici nu se mai intelege compozitia acestuia.
Nu pretind ca il cunosc tare bine pe Dumnezeu, sau ca is foarte aproape de El, insa incerc sa ma detasez de trairile mele si sa inteleg cine este El. Normal, ca nu as putea gasi raspuns la toate intrebarile si zbaterile mele referitor la El in mine. Doar nu is eu Centrul Universului sau buricul Pamintului, sau Regina tuturor galaxiilor, sau o super inteligenta, etc.
Mai trebuie sa citesc, sa comunic cu altii. E normal sa caut sa gasesc alte surse de informatie in domeniu. Deja sunt sigura ca nu sunt eu acea sursa, odata ce is plina de intrebari. Desi interiorul meu este important, risc sa pierd prea multe si sa fiu unilaterala, daca ma limitez doar la acesta. De aceea vreau cit mai multe surse veritabile de a ma clarifica cu aceasta notiune, sau concept sau …
Dumnezeu… Daca exista, normal ca se manifesta. Si aici ma prind la ideea ca imi doresc sa vad aceste manifestari. Multe persoane, care neaga existenta Lui, se pling ca nu exista astfel de manifestari… Ma intreb dece oare ei sunt asa de siguri…Eu zic sa studiez intii bine inainte de a afirma acest fapt.
Daca nu inteleg ceva, trebuie sa ma documentez mai mult. Cit de mult nu as fi confuza asupra surselor de documentare asupra Transcendentului, cred ca e cel mai normal sa ma duc la sursele, care se pretind a fi inspirate din Transcendent. Stiu, ca in ciuda multimii de voci critice asupra intentiei mele, exista un rationament clar: este corect sa ma clarific cu aceste scrieri. E normal ca incep de la Biblie, care, saraca, are o gramada de critici.
Din experienta mea cu aceasta Carte, cu cit mai mult o studiez, cu atit mai mult ii dau dreptate. Desi nu odata am avut crize de neincredere si dezacord fata de Sfinta Scriptura, cu cit inaintez in viata, cu atit cad deacord cu ea si cedez in fata intelepciunii, care transcede tipmul.
Deja am lasat in urma zbaterile mele asupra acestei Carti, am invatat cu timpul sa ii ofer loc si autoritate in viata mea, si , desi mai sunt domenii, care nu sunt conformate unor principii, expuse in Ea, nu mai incerc sa ma conving ca am dreptate si ca e ok asa cum is in acele domenii. Am invatat sa cad deacord cu tot ce expune aceasta carte, insa nu orbeste, nu fara sa gindesc. Am invatat anume sa gindesc, sa caut cunoastere, sa tin cont de o multitudine de factori, care stau la baza textelor sau ideilor Bibliei. Am inca multe insa de parcurs… Desi is linistita. Dupa atita timp de abordare precauta a subiectului credintei, acuma deja is sigura ca nimic si nimeni nu ma m-ar putea abate.
Am inteles ca orice intilnire cu informatia din aceasta Carte de fapt si este intilnirea cu Dumnezeu. Orice zbatere e de fapt o provocare din partea Lui pentru mine spre a-L cunoaste. Poate ca suna mai putin inteligent, insa acuma, dupa ce M-a convins de existenta-I, fiind fascinata de intelepciunea Sa de pe paginile Sfintei Scripturi, nu mai am nevoie de alte carti si resurse pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu. In sens strategic, ma refer. Si nu sunt o persoana, care nu as putea discuta despre altceva, decit Dumnezeu sau care as striga cu spuma la gura “In iad cu voi, pacatosilor!” celor ce nu cred sau incearca sa rationalizeze pozitia lor de necredinta.
Aceasta carte mi-a marcat viata si continua sa mi-o formeze in asa fel, incit cunoasterea de El sa imi ramina prioritate, indiferent de ceea ce ma atrage in viata. Si totusi… Dece ajung eu la concluzia ca nu am nevoie de alte carti pentru a continua sa-mi urmez calea cunoasterii Transcendentului? Pentru ca am invatat sa acord timp acestui proces de cunoastere si sa ascult. Si cred ca aceasta este cea mai importanta reusita si achizitie a vietii mele. Am reusit sa Il ascult pe Dumnezeu! Am inteles cum functioneaza El in dorinta de a se face auzit unei persoane! Adevarul este ca nu e nevoie de multe carti si multa cunoastere, ca sa inceapa procesul. El asteapta sa te acordezi la El. El e tare creativ si este imposibil sa nu il auzi. Inteleg aici ca atitudinea conteaza. Nu poti sa il auzi daca nu vrei. Iar daca vrei, am invatat ca facind un pas spre a-L auzi, El face o mie de pasi spre tine, pentru ca sa ti se descopere. Asa de mult Ii place sa Se lase cunoscut!
Aceste procese au loc fara fanfare, multa zarva si focuri de artificii (apropo, insasi denumirea spune cit de multa atentie merita sa le atragem ) E ceva foarte personal si intim. Ceva, ce uneori nu poti sa explici, si nici nu doresti. Si chiar daca toata lumea ar striga ca El nu exista, si chiar daca ti-ar seca toate argumentele apologetice si vocea celor ce nu cred ar deveni tot mai puternica, undeva in adincul inimii oricum ramine acea experienta a ta de intilniri cu Transcendentul, care a inceput cu incercarea de a te clarifica ce e cu cartea aia, Biblia. Aceasta experienta continua cu acele momente de solitudine, cind ti se descopera atitea lucruri despre El, despre tine, despre lume si viata. Iar trecind prin experienta bombardarii cu tot felul de argumente impotriva existentei lui Dumnezeu, la care nu ai raspuns, ele nu te deranjeaza… Ci te incurajeaza sa apelezi si la experienta altor crestini, la apologeti, pentru a nu inventa bicicleta in cautarea dupa raspunsuri la intrebarile, la care nu ai stiut ce sa spui anterior.
Interesant insa este ca motivatia de a cauta raspunsuri nu este sa te intaresti in credinta ta, ci sa ii ajuti pe acesti oameni sa gaseasca raspuns la intrebarile, care deseori sunt instrumente retorice, cu care se vrea sfidarea credintei tale. E greu sa ajungi la ei, de altfel, daca ei au motivatia doar de a te sfida…
Insa ei nu reusesc sa mi-o sfideze. Pentru ca e prea solida si testata credinta mea. Si nu e meritul meu, ci a Lui, a lui Dumnezeu… Nu am dece sa ma bat cu caramida-n piept… Pentru ca dupa mine, as fi pierdut-o demult… Insa El a stiut sa intervina, sa o protejeze si sa o creasca.
P.S 1. Vreau sa ma fac apologet Ma duc sa-mi continui studiile in teologie
P.S2 Nu zic ca pentru a creste in cunoastere de Dumnezeu nu este nevoie de a studia informatii in afara de Biblie. Am vrut doar sa subliniez importanta si autoritatea acestei Carti pentru a incepe procesul de cunoastere. Si…nu vad nici o problema in faptul ca cineva studiaza Biblia din scoarta-n scoarta. Nu e semn deloc de lipsa de inteligenta.
Luke
Comentarii recente