Da tu ești modern?

Din pacate, așa valori are lumea în ziua de astăzi… Am vazut lucruri din astea in SUA… Dar nu cred că la noi nu se întîmplă așa ceva. Cu toată lupta bisericii pentru a proteja țara de imoralitate… cred că desfrîul a fost, este și va fi… e suficient să ascultăm folclorul nostru…

Un lucru vreau: măcar spațiul public să nu fie invadat de sexualitate manifestată, de care nu am nevoie, care nu imi aduce decît un sentiment de scîrbă și pe care nu o vreau să văd.

TV-ul deja demult nu il mai aprind. Cel pe care l-am avut, l-am dat altora. Reviste și ziare nu mai țin minte cînd le-am procurat. Internetul tot mai restrictiv îl țin pentru că peste tot aproape vezi ceea ce nu ai nevoie: tendința ieftină de a te prinde pe cîrligul provocării dorințele sexuale. Peretele de pe Facebook deja de mult timp îl deschid, urmat de un ritual de blocare a conturilor și imaginilor obscene. Se pare că nu putem să spunem nimic fără aluzii sexuale sau glume cu dublu sens.

Cu tot respectul, dar, asa cum am mai si zis, nu pot fi deacord cu sexualitatea manifestata in public. În orice forma. Și puteți să mă credeți că nu sunt gata încă pentru realități moderne! Am fost în mijlocul lor timp de aproape un an! Mai multe decît mulți cetățeni din țară! Nu m-am “modernizat” la acest capitol, din pacate, cum mi-au spus unii, dar spre fericirea mea, în opinia mea. Dimpotrivă, părerea mea s-a cristalizat. Cred ca sexualitatea are  singurul cadru sănătos al intimitatii si trebuie sa ramina acolo…

Cuvintele, care imi trec prin minte la imaginile in partea dreaptă al pozei din acest articol, le voi tine pentru mine… puteti sa ma credeti primitiva, am sa dorm linistita…

Faceti ce vreti in spatiu privat. Dar nu vreau  aberatii din astea si de multe alte feluri in spatiu public. Va rog! Nu vreau sa mi se polueze ochii, mintea și nici sa dau explicatii si sa expun copii la astfel de scene pe străzile țării. Deciziile vă aparțin, stimați politicieni!

Mie mi-e milă de țara asta… Mi-e milă pentru că știu că în culise este multă mizerie sexuală, de la relcama senzualității dezgolirii “frumoase” la mizeria din cluburile de noapte, de la industria afacerilor sexuale la tot felul de experimente sexuale în grup și morți și jefuiți din cauza naivității și interesului față de experimente sexuale pipărate cu necunoscuții, la imaginea  dincolo de hotarele Moldovei că femeile noastre îs prostituate și tratarea lor ca atare.  A rămas și bărbații să devină faimoși prin industria asta cu servicii de orientare netradițională și tot buchetul e pe loc. Oricum, servicii underground există…

Țara demult e într-un mare rahat moral. Biserica, ai pierdut bătălia  aici demult.  Sau poate că nici nu ai avut-o cîștigată niciodată? Poate, misiunea ta nici nu este  în a duce astfel de bătălii? Și dacă ai cîștiga-o pe asta cu legea nediscriminare, să știi că e o picatură din ceea ce este de curățit în țară.

Eu cred că Dumnezeu a zis că porțile biruinței morții nu vor birui biserica, oricît nu s-ar încerca să fie ea ponegrită pe drept sau pe nedrept,  cît de mult nu am fi dezamăgiți de mersul lucrurilor în biserică. Cred, de asemenea, în standardele sănătoase a lui Dumnezeu pentru viața omului. Și deasemenea cred că ele niciodată nu au fost la modă. Mă întreb, care este menirea biseririi în mijlocul acestui desfrîu? Să iubeasca și să ofere cadrul sănătos de vindecare celor, care s-au săturat să se autodistrugă prin a bea otrava modernă a lipsei autocontrolului. În rest, posibil, nici nu e treaba bisericii să se lupte pentru moralitate, care oricum nu există în țară, decît în proporții aproape inexistente. Puteți să-mi săriți în cap, nici o problemă.

Poate că dacă aș fi fost naivă și aș fi stat doar în cele 4 pereți ale bisericii, aș fi crezut că moralitatea la noi e în mai mare proporții. Dar cunosc realitățile…chiar unele aș fi vrut să nu le cunosc… le cunosc prea bine, din pacate… sau, iar, spre fericire…

Iar conducerea țării și experții pe nediscriminare… nu vă invidiez… dar nici nu cred că aveți suficient  discernămînt să vedeți lucrurile în profunzime, așa, cum le vede Dumnezeu. Și nici nu vă interesată. La ce folos să vă vorbesc? Discernămîntul nu e la modă. La modă sunt opiniile, de care să ne ținem cu dinții și să facem show… Un lucru e cert, tandemurile biserica – politică pe teme de moralitate îs interese.

În mijlocul acestui amalgalm un lucru mă încurajează și îmi dă pace: Dumnezeu știe ce face, oricare ar fi deznodămîndul cu legea nediscriminare pentru R. Moldova… dar și pentru lume la general… El nu este mirat. Nu suntem primii și nici ultimii, care îi arătăm cu pumnul spre cer.

Dacă ne uităm la datele demografice și la istorie, nu suntem prima și posibil, nici ultima civilizație, care a reușit să se dezvolte așa de mult, și merge spre autodistrugere din cauza că nu se poate și nu dorește să își cucerească împulsurile și sexualitatea, confundînd libertatea cu iresponsabilitatea în a se controla și cu evitarea oricărui discomfort și preț pentru autocontrol și discernămînt.

Oricum, da, e treaba ta, generația cea mai centrată în sine și cea mai egoistă și oarbă! Nu am de gînd să fiu responsabilă mai mult decît în limitele sănătoase ale responsabilității mele. Am destul de lucru asupra mea!

Aș fi dorit totuși măcar să pot merge pe stradă normal și să fiu sigură că nu vor fi atît de “drăguți” unii guru cu copiii mei, ca să îi provoace ceea ce eu le voi spune despre sexualitate. Aveți cluburile voastre, apartamentele, casele, media, afaceri pentru toate poftele voastre! Nu mi le băga ți pe gît, vă rog! Țineți-le pentru voi!

Combinatie fatala: Dodon si securitatea nationala, branding Moldova si demnitar protestant …

Am citit recent scrisoarea lui Igor Dodon despre evanghelicii ca fiind pericol pentru securitatea nationala, etc. Aberatii! Despre care securitate vorbeste el? Despre ce ideologie, cu care vin ajutoarele in tara? Problema nu este in ideologie, cred, ci in faptul ca prea mult in singe ne sta spiritul de cersetori. Asta afecteaza tara, asta afecteaza viitorul nostru. Si asta Dl Dodon nu vede…

De fapt, cel mai mult ma deranjeaza si ma doare faptul, ca mai ales in SUA, comunistii, cit au fost la putere, nu au lucrat deloc la promovarea tarii. Ambasada modesta si ca cladire si ca eforturi precedente a avut putine sau deloc activitati de promovare a Moldovei in SUA, mai ales pe coasta de Nord-Vest (99,99% din oficiali, oameni de afaceri, etc, cu care intru in contact, imi pun aceeasi intrebare “Where is Moldova?”). Ma intreb de ce? Tot din frica aia, mentionata de catre Dl Dodon, de a fi “infectati” cu o alta gindire? Comunism pur, care isi stie slabiciunea: demagogia de “NOI” mai presus de “EU”, in care loveste crunt crestinismul autentic. Nu le convine domnilor comunisti, ca oamenii sa stie, ca au valoare si importanta si ca pot sa fie verticali si pozitivi.

Protestantii la noi in tara nu au fost niciodata bine priviti. E un fapt istoric. Desi, putini sau nimeni nu stie ca unul din demnitarii Moldovei a fost protestant si ca deschis primele scoli. M-a mirat insa sa citesc comentariile istoricilor contemporani la acest fapt: de fapt demnitarul respectiv nu a facut nimic important, pentru ca scolile lui nu au supravietuit mai mult, decit perioada conducerii sale, fiind distruse. Ce bine stim sa subminam faptele bune a celor, ce nu gindesc ca noi! E caracteristic noua, istoric! Tinem la ideologia, securitatea nationala, concepte pompoase, care in realitate nu au nici un substrat, pentru ca nimeni serios nu se ocupa de ele, pentru ca au interese in spate si pentru ca manifestarea demnitatii noastre, ca tara, pe plan mondial, este inca in faza incipienta si pentru ca nu avem profesionisti si strategii in domeniu.

Tarile capitaliste traiesc dupa alte standarte.  Este important ca oficialii moldoveni sa inteleaga odata ca mediul de afaceri, politicieni, academicienii, cei, ce sunt in serviciul public, cit si  ONG-urile din SUA functioneaza dupa alta logica. Daca stii doar sa te plingi si sa oftezi cit de grea e viata, sa stai cu mina intinsa, asteptind ajutorul cuiva, pe de o parte, iar pe de alta te dai important cu cuvinte si fraze generale in stil de Propaganda,  inseamna ca nu esti demn de parteneriate.

Unii se bazeaza pe diaspora. Insa diaspora deseori e concentrata pe a-si stabili viata in tara noua, deseori este o comunitate inchisa si nu are cum sa aiba capacitati de a promova tara pe loc. Domeniul acesta este pentru profesionisti, nu pentru femeile si barbatii, care sincer deseori cu ce pot, chiar mult mai mult decit pot, ajuta semenii lor in tara. De mentionat este faptul, ca multi din ei sunt protestanti, care is motivati de credinta lor sa faca lucruri nobile. Insa asta nu se considera a fi un fapt important. E atentat la securitate a tarii  si ideologii, ce pun tara in pericol, chipurile…

M-am ciocnit de lipsa de capacitate a diasporei in domeniul promovarii tarii. Sunt citeva minti sclipitoare, nu zic, care fac lucruri extraordinare, insa iar, cind tara isi va asuma responsabilitate pentru branding? Cred ca aceasta iresponsabilitate este unul din motivele, din care Moldova are o expunere slaba in SUA.

Exista (inca) avantajul faptului, ca lumea nu stie despre noi. Se pune intrebarea, daca tara noastra va intelege ca e cazul si timpul ACUM sa fie exploatata oportunitatea.

Este totusi de mentionat si de atras atentia guvernantilor faptul, ca tarile vecine au o politica agresiva in promovare, deseori mentionind avantajele sale pentru parteneriate, umbrind Moldova prin a descrie neajunsurile noastre.  M-am ciocnit si de asta. Ii pasa cuiva insa? Vede cineva in asta pericolul formarii imaginii negative, care apoi cu greu si mult efort se modeleaza spre pozitiv?

Vorbind despre Europa, avem si mai mult de lucru, pentru ca avem o perceptie negativa, care a fost foarte clar prezentata prin spotul publicitar negativ, facut tarii noastre pentru Eurovizion. I-am putea da in judecata pentru stirbirea imaginii. Problema este ca nu construim imaginea pozitiva si deci, nu avem ce apara. Pacat…

Se pune intrebarea, va considera guvernarea promovarea Moldovei importanta? Sau asa si vom sedea cu imaginea de tara cu mina intinsa si cu spirit de cersetori, asteptind ca nenea Sam sau altii sa aiba mila de noi?

E timpul pentru demnitate si verticalitate radicala, pentru pozitie ferma pe piata brandingului de tari!

ARISE, Moldova!

Viata…pacea…religia in scoli… nu e vorba de un film a-la Batman…

Din “Peaceful warrior”

Viața are doar trei reguli și deja le știi.
- Paradoxul, umorul și schimbarea.
- Paradoxul.
- Viața e un mister. Nu risipi timpul, încercând să o înțelegi.
- Umorul.
- Să ai întotdeauna simțul umorului, în special față de tine. Eo forță cum nici nu-ți imaginezi.
- Schimbarea.
- Să știi că nimic nu ramâne la fel.

Numai am terminat sa ma uit la filmul “Peaceful warrior”. Asa, de dimineata pe racoare. Titlul contradictoriu al acestui film trezise interes in mintea mea. Cum poti sa lupti si cum poti sa pui cuvintul “pace” alaturi?

In incercarea de a ghici raspunsul la intrebarea mea, am ales sa ma uit anume la acest film din colectia de filme de pe DVD-ul primul luat in incercarea de a scapa de plictis si neliniste din inima mea…

Trebuie sa recunosc, ca traiesc o perioada bulversata, plina de emotii dulce-acrisoare si destul de intensa. Nu tot timpul a fost asa. Insa, in tot procesul asta incontrolabil al vietii, ma urmareste o frica… frica de a nu lua decizii, care ar stirbi din fericirea mea…

Incercind sa ma temperez in mijlocul ritmului nebun al vietii si sa imi fac timp pentru a evalua in ce directie o apuc eu sau, mai bine zis, subconstientul meu, am zis ca destul de bine ar fi sa mai ascult ce ar zice un om experimentat, intelept, despre viata mea si ceea ce mi se intimpla. Si, deoarece nu prea am pe cineva, care ar sti/ar putea sa ma asculte si sa ma ghideze, m-am pornit sa caut un film. De data asta am vrut film (alta data prefer predici, carti si alte resurse audio).

Si nu am dat in bara in alegerea mea. Desi initial, cind am dat de titlul filmului, ma gindeam ca subiectul va fi legat de lupta de a face binele, cum o facea Batman… Insa m-am inselat. Si in acelasi timp m-am bucurat ca subiectul nu este acesta, pentru ca fantasmele a-la Batman din start pica testul realitatii. E mult mai dificil sa stii sa-ti traiesti viata intr-un mod extraordinar fara capacitati supranaturale, cu greseli si cu limitari.

Si tocmai despre asta e filmul: alegeri aiurite, emotii nestapinite, vise alimentate de motivatii pseudovaloroase, cit si o viziune absolut neconstientizata asupra vietii, bazata pe impulsuri, care are, de altfel, o putere nebuna.

E un film despre transformare, despre un luptator pasnic, pasnic pentru ca nu e in razboi cu lumea, ci e in razboi cu sine insusi, si lupta pentru pace nu in lume, ci pentru pace cu sine insusi. E o lupta. Am inteles din film, sau mai bine zis, am constientizat, ca pacea interna ni se da prin lupta. Nu este un sentiment, asa de mult cautat in practici occidentale, si nici o stare, pe care o contempleaza multi crestini in incercarea de a se ruga. Pacea ni se da prin lupta cu noi insine si una apriga.

Am mai invatat ca pacea este o traire tare subreda. Nu se instaureaza in inima odata pentru totdeauna. Are foarte multi inamici. Si mai ales atunci, cind esti foarte activ, cind is foarte multe de facut, cind evenimentele vietii te solicita cel mai mult, te poti trezi ca ea te paraseste. Chiar in momentele, in care ai nevoie de ea cel mai mult. De fapt, cred ca noi o parasim.

Dece pleaca pacea? La fiecare persoana cred ca e un raspuns aparte. Voi incerca sa punctez dece am lasat-o eu. Mai nou, ocupindu-ma de tot amalgalmul nou de evenimente, legate de predarea obligatorie a “Bazelor Ortodoxiei” in scoli, m-am trezit confruntata cu mai multe situatii, cu mai multe caractere, cu mai multe atitudini.

As vrea sa punctez doar una. Deoarece sunt pentru prima data participanta la astfel de evenimente, mi-am trait nesiguranta din plin. Si e normal sa te simti in nesiguranta, cind faci ceva pentru prima data. Am incercat sa ghidez sentimentul meu spre a invata de la cei mai tari din rindurile colegilor meim pe care ii admir si sa fiu atenta si sa veghez la pasul meu.

Am invatat si am actionat. Normal, ca emotional am fost provocata. Trebuia sa am curajul de a spune lucrurilor pe nume asa, cum credeam eu, dar fara manipulari (pentru ca nu cred ca manipularea e demna de mine, desi ma tot incearca), in pofida sfidarilor, sa fac fata  nesigurantei mele, prejudecatilor fata de motivele mele de a ma implica in toata zarva asta, si mai nou si replicilor sfidante, de injosire si tratare la mina a doua din partea  unor oameni, in fata carora mi-am permis sa fiu sincerca, cind am simtit nesiguranta.  E destul de neplacuta toata treaba asta…

In  mijlocul acestor trairi m-am trezit destul de deprimata… Ma intrebam dece? Uitindu-ma la film, am inteles dece. Is prea multe ambitii in jur. Si am fost si eu infectata de ele. Pe undeva m-am prins in lantul luptelor externe, lasind adrenalina altora sa-mi stirneasca si adrenalina mea. Am prins falsul dorintei de a controla, de putere a altora, de victorie cu orice pret. Uitindu-ma la film, mi-am dat seama de inselaciunea inimii, care ma pastea. Am reusit sama opresc in fata ispitei de a lansa un proces mental nebun de creare a ideilor si strategiilor, care sa imi dea beneficii aici si acum.

M-am oprit. Nu mai vreau control, victoria nu mai este scop. Toate actiunile mele le privesc ca si o miscare ferma, o calatorie prin viata cu motivatii sigure si nobile, care acuma trece prin subiectul zgomotos al predarii obligatorii a religiei in scoli. Insa nu as vrea ca acest subiect si aceasta portiune de drum sa-mi dirijeze viitorul. Si nici spiritele, ce bintuie in jur si incearca sa ma traga de partea lor. Nu vreau ca subiectul hot sa imi creeze dependente.

Voi ramine sa lupt, lasind ca lupta cu mine insumi sa-mi fie prioritate. Si voi renunta la orice, ce m-ar slabi din aceasta prioritate. Vreau calea vietii mele sa fie trasata in asa fel, incit, raminind 1:1 cu mine insumi, sa fiu mindra de mine si de motivele, carora le-am permis sa ma miste inainte in viata. Aceasta si este prietenia cu pacea, lupta pentru pace.

Slava, puterea si banii  is ispitele mele… A oricui, care intra in procese de genul asta… Ele fura pacea…

Imi pare rau sa vad atitia oameni, care si-au tradat pacea…. Asa de multi am vazut mai nou…  Imi pare rau, dar mai am si eu de invatat aici…Nu sunt mai buna ca nimeni din ei… Tendintele firesti le am la fel ca si ei… Ma bucur ca le constientiezez… Si nici asta cred ca nu e meritul meu, ci a lui Dumnezeu, care vegheaza la viata mea…

Biserica Ortodoxa din Moldova: senzatii tari… ca la comunisti…

Astazi am participat la intilnirea cu IPS Mitropolit al Moldovei Vladimir, organizat de catre ThinkMoldova (www.thinkmoldova.eu).  Desi stateam la dubii sa merg sau nu, fiind si obosita, totusi am mers.

Cind am ajuns, se discuta aspectul studierii religiei in scoli, despre referendul si dece ar trebui toti sa studieze ortodoxia… Din cite inteleg eu, este o initiativa a Mitropoliei Moldovei de a duce ortodoxia in mase si, dupa cum s-a exprimat IPS Vladimir, de a nu mai lasa loc sectelor din strainatate sa activeze…

M-a indignat ca s-a facut referinta la catolici doar in context negativ, cit si la ceilalti, fiind numiti secte… Interesant, de cite ori ortodocsii pleaca in SUA, isi aduc aminte ca americanii sunt sectanti? Doar is baptisti majoritari… Sau cind pleaca in Italia la serviciu, isi aduc aminte despre faptul ca italienii sunt catolici?

In sala erau si reprezentanti ai comunitatii evreiesti, si protestanti (cel putin eu )… Nu am rezistat, m-am ridicat si mi-am exprimat indignarea ca nu ar trebui sa fie toti neortodocsii pusi in oala sectarismului. Am zis ca sunt a IV-a generatie de protestanti din tara si nu cred ca meritam sa avem abordarea de a fi restrictionati indirect prin introducerea ortodoxiei, ca materie obligatorie si nici sa fim numiti secte… Nu cred ca am reusit sa-mi duc gindul pina la capat si sa fiu explicita, deoarece am avut emotii si eram prea indignata…

Ca replica am fost sfatuita, ca nu este nimic rau sa studiez ortodoxia…. Nu stie domnul, ca deja studiasem… Facusem un curs de teologie comparata la facultate, fapt, pentru care sunt foarte multumita, pentru ca m-a ajutat nu odata.

“Suntem prea buni cu totii”, s-a exprimat IPS Vladimir, referindu-se la faptul ca au fost lasati si altii sa co-existe… E o afirmatie dura, sectariana si lipsita de respect, dupa parerea mea. Comunista, daca vreti…

Un lucru bun, pe care totusi l-a spus Mitropolitul, este ca el lupta pentru comunitatea lui religioasa, si nu este impotriva ca si altii sa lupte   pentru a preda religia in scoli pentru copiii lor. Cred ca alte comunitati crestine, cit si comunitatea evreiasca, etc, ar trebui sa isi puna serios problema si sa se  autosesizeze de aceasta initiativa pentru a asigura drepturile copiilor, parintii carora nu sunt ortodocsi. Mai rau e de parintii atei (glumesc): se pare ca oricum ar trebui sa aleaga ceva sa li se predea copiiilor lor… Poate, ateismul??? Insa, daca serios, in toata zarva asta vad un pericol de instignare la ura religioasa, ceea ce nu ne face bine deloc…  Ce fel de democratie, domnilor? Vom vedea noi, ce se va face in sali de clasa, cind copiii celor ce cred altfel, vor fi pusi in situatia sa se comformeze… Nu se vrea oare o forma de zombare, ca la comunisti atunci, cind se vrea o singura perspectiva sa fie pusa in capul mesei, pentru a-i dezavantaja deliberat pe altii??? Si asa stam slab cu gindirea critica…

In alta ordine de idei, cred ca e o lupta cu morile de vint toata initiativa asta. Avind in vedere cite persoane din Moldova lucreaza, calatoreste in strainatate, cu avansarea internetului, chiar daca ar vrea Mitropolia sa limiteze accesul oamenilor la viziuni diferite asupra credintei, acestia din urma oricum se ciocnesc pe viu cu catolicismul si protestantismul, etc.  E un scenariu prost regizat… Mai bine ar studia tendintele moderne si ar sluji societatii, deoarece prin statului sau si credibilitatea sa, Biserica Ortodoxa din Moldova mai mult ca altele, ar fi putut sa aduca mari schimbari si ar fi fost in stare sa abordeze multe probleme ale tarii in spiritul de dragoste crestina. Oricum, tendintele sunt diferite, si Biserica Ortodoxa iar pierde teren… De altfel, sunt onorata sa cunosc citiva preoti, care sunt slujitori cu adevarat si citeva comunitati ortodoxe, care chiar isi traiesc menirea de a fi comunitati…

Sa revin la sedinta clubului , ca m-am apucat sa visez .

M-a indignat atitudinea unor radicali ortodocsi din sala referitor la protestul, care va avea loc in data de 2 mai, organizat de catre comunitatea LGBT.  Ei ziceau, ca sunt gata sa iasa in strada, cit si IPS Vladimir a zis ca daca trebuie va iesi si el pentru a protesta. Insa culmea e ca enoriasii s-au pronuntat ca sunt gata sa aplice si forta fizica, asugurindu-l pe IPS Vladimir, ca sunt totdeauna gata… chipurile, faceti-ne doar semn… In concluzie, vom avea show de mare zile in 2 mai! Si, din cite stiu eu, toate 3 camere video de la Privesc.eu vor fi gata sa faca transmisiuni live al acestuia. Aveti grija sa nu scapati!  Insa, daca serios, nu miroase a bine … Precis, vor fi violente!

Sedinta nici nu a durat acele doua ore programate, fapt, care denota insuccesul acesteia de a crea un climat de incredere si de discutie relaxanta. Si cred ca in mare parte e vina IPS: nu era pregatit sa faca fata diversitatii ori asta este el – nu stie sa creeze acel climat.

La sfirsit, la iesire din sala am vazut citiva participanti, care incercau sa concluzioneze si  inteleaga care a fost totusi miezul aceastei sedinte… Pot sa spun doar atit: indignarea nu a fost doar a mea…

P.S. Vreau sa spun ca ador ideea baietilor si fetelor de la Think Moldova. Artur (http://blog.gurau.md/), ca moderator, ai fost la inaltime! Doar ca astazi vorbitorul nu a fost pe masura. A fost prea superficial si prea departe de conceptul de dialog si de Think, din pacate…  In acest context, nu stiu, daca ortodoxia in forma ei actuala din R. Moldova e un semn al mindriei ca e cultul majoritar al tarii noastre…

Discutia intreaga o veti  gasiti la http://privesc.eu/Arhiva/788/Think-Moldova–iPS-Vladimir

Concluziile va apartin…