Notite pe foite-2: cind sentimentul de valoare personala e lezat…
Adu-ţi aminte de următoarea ilustraţie:
Bondarul si aerodinamica
In urma cu mai multi ani, chiar pina in 2000 aproximativ, se spunea că savantii in aerodinamica au calculat ca este imposibil ca un bondar sa zboare. Mai multi specialisti in domeniu nu reuseau sa explice zborul unui bondar. Unii chiar ziceau că potrivit tainelor aerodinamicii, bondarul nu ar trebui sa zboare, pentru că e prea mare pt aripile lui fragile si nu are deloc forma aerodinamica). Ei, cu timpul ştiinţa a evoluat şi a explicat tainele zborurilor unui bondar.
În tot timpul acesta fericitul nostru bondar nu ştia despre zbaterile savanţilor. Chiar era ignorant. Părerile savanţilor despre cît de mult se conforma el ideilor lor niciodată nu l-au împiedicat să zboare.
MORALA: să nu-ţi pese de ceea ce zic alţii, sau de ceea ce ei pun la îndoială în tine 
Eşti mult mai mult, şi, deci, poţi mult mai multe, chiar daca unii se înşeală, crezînd altceva !
(Eu – nu prea ) ” Bondarii respecta absolut toate legile fizice . Problema este ca fara sa aiba notiuni de aerodinamica ( capitolul curgeri viscoase in regim turbulent ), reusesc sa integreze ecuatiile Navier-Stocks in timp real, cea ce nici un sistem mecanic nu a reusit pina acum sa o faca .”
P.S.2 http://www.news.cornell.ed u/releases/March00/APS_Wan g.hrs.html – descoperiri despre conformarea aerodinamicii zborului bondarului
Scriu despre faptul ca nu vreau sa scriu.
Mai nou is ocupata peste cap. Iar blogging-ul meu e in concurenta cu micile distractii virtuale cu prietenii de pe Facebook. De zece zile cred ca nu am scris. Insa nu odata a trebuit sa tin cont de prioritati si sa aleg sa scriu… chestiute oficiale pentru serviciu .
Infine, iata-ma aici din nou. Si sincer, imi dau seama ca vreau sa scriu despre faptul ca nu vreau sa scriu Unele file din viata mea, unele vibratii ale sufletului, ale inimii imi dau seama ca le vreau doar pentru mine. Is prea intime ca sa le impartasesc. E intre mine si Dumnezeu. E o lume aparte, despre care nu as vrea sa vorbesc, prefer sa o las sa fie secretul meu si al Lui. E doar intre mine si El. Mi-a spus atitea, mai ales astazi. Si mai are de spus, stiu ca imi pregateste o surpriza – un coctail de vorbe dulci si intelepte, care imi vor face sufletul mai liber si mai implinit, chipul si sufletul – mai asemanatoare cu Cel, cu Care-mi pentrec timpul, iar cararea vietii – mai limpede si mai bogata.
Sunt fericita Contemplez sa fiu si mai si
In incercarea de a ma cunoaste mai bine…
Intrebarea, la care incerc sa gasesc raspuns mai nou este, dece respingerea doare…
Nu m-am gindit ca asa de cumplita poate fi durerea, insa asta e. E straniu… De obicei nu prea dureaza mult sa ma refac, daca cineva imi impune oarecare limite, insa in urma unor circumstante, prin care am trecut saptamina trecuta, mi-a ramas o povara pe suflet… Nu pot sa inteleg dece. Dece nu pot sa traiesc viata normal? Dece trebuie sa ma doara?
Presupun ca mi-a pasat prea tare si m-am implicat emotional prea mult in situatia, prin care am trecut. Uitasem de mine, in incercarea de a ajuta… Si acuma trebuie sa suport consecinte… Tot ma intreb dece asa de tare ma avint eu in multe chestii, mai ales in alea, legate de problemele altora… Nu stiu, probabil, prea putine lucruri fac, prea putin sunt ocupata, daca imi ramine timp liber sa ma imprastii cu eforturile mele emotionale si mintale…
Probabil, ca imi lipseste si focusarea… Deja a treia luna sunt in asteptarea rezultatelor unui concurs… Mai am maximum o saptamina si jumatate de asteptat… Insa e greu… E greu sa imi ghidez viata in 2 directii, incercind sa prind doi iepuri: sa ma pregatesc pentru plecare in SUA, daca cistig concursul, si sa ma focusez sa imi construiesc viitorul mai departe, daca nu trec concursul… Cred ca in mijlcul acestei asteptari stagnasem pe undeva la un moment dat si am imbratisat prima activitate, aparuta la orizont, ca sa-mi aduca diversitate… Si am dat-o in bara…
Oricum, tre sa recunosc ca is derutata… si nu-mi ajungea cita deruta am, mi-a mai trebuit sa ma bag acolo, unde nu-mi fierbe oala… Acuma is si derutata, si plus la asta, si ma doare ceea ce mi s-a intimplat…
Da, o concluzie importanta pentru viata: ai grija unde iti bagi capul, cind esti derutat… Eh, oare cind oi invata eu minte la acest capitol? Da, is desteapta, depasesc orice… Insa asa de mult as vrea sa trec in rindurile celor intelepti: sa mai stiu sa si ocolesc unele gropi, din care pot iesi cu usurinta…
Ramine totusi sa lucrez pe 3 planuri:
1. Sa ma clarific cu deruta asta, daca pot… nu stiu, daca se poate face ceva WOW, ca aceasta saptamina si jumatate sa treaca mai vesel… Tre sa ma gindesc….
2. Sa depasesc durerea… Aici n-ai ce face, tre de rabdat si depasit… O sa-mi treaca Desi, nu prea stiu ce sa fac ca sa fie mai repede… Insa trebuie… nu am timp de autocompatimire si de depresie… desi o sesiune de deplingere nu mi-ar strica pentru sanatatea mea emotionala pe viitor
3. Sa invat sa fiu mai rece, cind e vorba de a ajuta…. Cum zicea profa mea: “implicarea emotionala controlata”… nu-mi placea vorba, pentru ca nu ma caracteriza, insa iar imi dau seama ca e buna De altfel, minte am, stiu ce au nevoie cei din jur, efort pot depune mult pentru a-i ajuta si nu-s zgircita …Insa… macar emotiile sa mi le pastrez pentru mine
Infine, viata continua! Am invatat iar ca is impulsiva la decizii… si ca ma doare asta uneori… si ca nu stiu ce sa fac cu asta )))) nu-mi imaginez sa fiu vreodata calculata si echilibrata, insa tind… si atita timp cit traiesc, mai am sansa…. sa ocolesc gropile, nu sa ies din ele… sper
Te caut…
Printre labirinturi ale sufletului meu,
In mijlocul durerii si risului
Cu un suris pe buze
Sau lacrima pe obraz
Te caut…
Cind sunt inconjurata de prieteni
Sau lovita de adincimea singuratatii
Cu o viata sadic-fericita
Te caut…
In mijlocul strigatelor multimii
Si in adierea blinda a vintului
Cu mult soare si multi nori
Te caut…
Cind sunt sigura ca Tu existi
Si cind ma indoiesc
Cind nu mai pare ca-mi vorbest
Te caut…
Da, te caut…
Si cautarea aceasta-mi e deajuns
Pentru ca de fiecare data, cind te caut
Simt ca traiesc…
Te caut…
A nins frumos…si totusi nelasind impresii calde…
Iesind de la sedinta, azi seara am ramas stupefiata de ninsoarea abundenta, cu fulgii foarte mari. Pentru citeva secunde mi-am pierdut darul vorbirii. .. Cum se poate una ca asta? Iar ninge??? Si asa de frumos? Nu incurcase iarna calendarul oare? Ori poate eu traiesc o calatorie in timp?
Cu aceste ginduri, dupa ce am auzit pe o colega, care la rindul ei, incerca sa gaseasca cuvintele potrivite pentru surprinderea ei, am incercat sa admir citiva fulgi, grabindu-ma spre casa.
Ningea frumos, ningea intens, si fulgii te minunau cu intensitatea si marimea lor. Insa nu am putut sa ma bucur de acel frumos… Era ceva strain si respingator in minunea unei ninsori abundente… Diferenta o facea data de pe calendar si indelunga noastra asteptare dupa o primavara, care incontinu de dimineata ne amageste cu un soare extraordinar, iar seara iar cedeaza, slabita, iernii…
Gasesc multe lectii pentru viata in aceasta ninsoare nepotrivita… Sa punctez citeva…
Precum ninsoarea intirziata, la fel si in viata ni se intimpla, cind unele lucruri extraordinare si frumoase vin, insa ele nu ne bucura, pentru ca ne sunt straine. Asteptarea si atentia noastra deja e in alta directie ori a ajuns la un nivel de disperare, cind nu mai putem vedea frumosul in ceea ce avem ocazia sa experimentam.
Asa cum nu pot explica sensul unei ninsori abundente, dar scurte din data de 16 martie, asa uneori nu pot intelege semnificatia unor evenimente din viata mea, care vin, la un timp nepotrivit, aparent, si pleaca la fel de repede cum au venit.
Precum fulgii mari si desi erau promitatori, si iti creau o stare de frica de o iarna continu, asa si unele evenimente, de prezenta carora nu te bucuri, te sperie ca prea mult timp vor fi musafirii vietii tale…Insa soseaua uda vorbea despre lipsa sansei la o viata lunga a acestui coctail spumos de fulgi impresionanti. Temperatura aerului linistita nu i-a lasat sa aiba viata lunga… La fel si in viata, promisiunile lui Dumnezeu, care nu ne impresioneaza si nu ne sar in ochi la fel de pronuntat, ca evenimentele vietii, is fac incet, dar sigur munca in viata noastra, asigurindu-ne ca acele dezamagiri sunt temporare.
Luke
Comentarii recente