Scriu despre faptul ca nu vreau sa scriu.

Mai nou is ocupata peste cap. Iar blogging-ul meu e in concurenta cu micile distractii virtuale cu prietenii de pe Facebook. De zece zile cred ca nu am scris. Insa nu odata a trebuit sa tin cont de prioritati si sa aleg sa scriu… chestiute oficiale pentru serviciu .

Infine, iata-ma aici din nou. Si sincer, imi dau seama ca vreau sa scriu despre faptul ca nu vreau sa scriu Unele file din viata mea, unele vibratii ale sufletului, ale inimii imi dau seama ca le vreau doar pentru mine. Is prea intime ca sa le impartasesc. E intre mine si Dumnezeu. E o lume aparte, despre care nu as vrea sa vorbesc, prefer sa o las sa fie secretul meu si al Lui. E doar intre mine si El.  Mi-a spus atitea, mai ales astazi. Si mai are de spus, stiu ca imi pregateste o surpriza – un coctail de vorbe dulci si intelepte, care imi vor face sufletul mai liber si mai implinit, chipul si sufletul – mai asemanatoare cu Cel, cu Care-mi pentrec timpul, iar cararea vietii – mai limpede si mai bogata.

Sunt fericita Contemplez sa fiu si mai si

In incercarea de a ma cunoaste mai bine…

Intrebarea, la care incerc sa gasesc raspuns mai nou este, dece respingerea doare…

Nu m-am gindit ca asa de cumplita poate fi durerea, insa asta e. E straniu… De obicei nu prea dureaza mult sa ma refac, daca cineva imi impune oarecare limite, insa in urma unor circumstante, prin care am trecut saptamina trecuta, mi-a ramas o povara pe suflet… Nu pot sa inteleg dece. Dece nu pot sa traiesc viata normal? Dece trebuie sa ma doara?

Presupun ca mi-a pasat prea tare si m-am implicat emotional prea mult in situatia, prin care am trecut.  Uitasem de mine, in incercarea de a ajuta… Si acuma trebuie sa suport consecinte… Tot ma intreb dece asa de tare ma avint eu in multe chestii, mai ales in alea, legate de problemele altora… Nu stiu, probabil, prea putine lucruri fac, prea putin sunt ocupata, daca imi ramine timp liber sa ma imprastii cu eforturile mele emotionale si mintale…

Probabil, ca imi lipseste si focusarea… Deja a treia luna sunt in asteptarea rezultatelor unui concurs… Mai am maximum o saptamina si jumatate de asteptat… Insa e greu… E greu sa imi ghidez viata in 2 directii, incercind sa prind doi iepuri: sa ma pregatesc pentru plecare in SUA, daca cistig concursul, si sa ma focusez sa imi construiesc viitorul mai departe, daca nu trec concursul… Cred ca in mijlcul acestei asteptari stagnasem pe undeva la un moment dat si am imbratisat prima activitate, aparuta la orizont, ca sa-mi aduca diversitate… Si am dat-o in bara…

Oricum, tre sa recunosc ca is derutata… si nu-mi ajungea cita deruta am, mi-a mai trebuit sa ma bag acolo, unde nu-mi fierbe oala… Acuma is si derutata, si plus la asta, si ma doare ceea ce mi s-a intimplat…

Da, o concluzie importanta pentru viata: ai grija unde iti bagi capul, cind esti derutat… Eh, oare cind oi invata eu minte la acest capitol? Da, is desteapta, depasesc orice… Insa asa de mult as vrea sa trec in rindurile celor intelepti: sa mai stiu sa si ocolesc unele gropi, din care pot iesi cu usurinta…

Ramine totusi sa lucrez pe 3 planuri:

1. Sa ma clarific cu deruta asta, daca pot… nu stiu, daca se poate face ceva WOW, ca aceasta saptamina si jumatate sa treaca mai vesel… Tre sa ma gindesc….

2. Sa depasesc durerea… Aici n-ai ce face, tre de rabdat si depasit… O sa-mi treaca  Desi, nu prea stiu ce sa fac ca sa fie mai repede… Insa trebuie… nu am timp de autocompatimire si de depresie… desi o sesiune de deplingere nu mi-ar strica pentru sanatatea mea emotionala pe viitor

3. Sa invat sa fiu mai rece, cind e vorba de a ajuta…. Cum zicea profa mea: “implicarea emotionala controlata”… nu-mi placea vorba, pentru ca nu ma caracteriza, insa iar imi dau seama ca e buna De altfel, minte am, stiu ce au nevoie cei din jur, efort pot depune mult pentru a-i ajuta si nu-s zgircita …Insa… macar emotiile sa mi le pastrez pentru mine

Infine, viata continua! Am invatat iar ca is impulsiva la decizii… si ca ma doare asta uneori… si ca nu stiu ce sa fac cu asta ))))  nu-mi imaginez sa fiu vreodata calculata si echilibrata, insa tind… si atita timp cit traiesc, mai am sansa…. sa ocolesc gropile, nu sa ies din ele… sper

Te caut…

Printre labirinturi ale sufletului meu,

In mijlocul durerii si risului

Cu un suris pe buze

Sau lacrima pe obraz

Te caut…

Cind sunt inconjurata de prieteni

Sau lovita de adincimea singuratatii

Cu o viata sadic-fericita

Te caut…

In mijlocul strigatelor multimii

Si in adierea blinda a vintului

Cu mult soare si multi nori

Te caut…

Cind sunt sigura ca Tu existi

Si cind ma indoiesc

Cind nu mai pare ca-mi vorbest

Te caut…

Da, te caut…

Si cautarea aceasta-mi e deajuns

Pentru ca de fiecare data, cind te caut

Simt ca traiesc…

Te caut…

Un WOW de la concertul “O viata mai buna”

Sincer, nu am avut asteptari mari… Din experientele mele precedente de concerte crestine, ma asteptam la un tipaj mai putin creativ si calitativ. Insa… m-am inselat.  Si pe aceasta cale vreau sa ii multumesc lui Vitalie Carabet (http://www.facebook.com/profile.php?id=688248404)  , care, din spusele prietenilor comuni, a muncit peste masura ca sa realizeze acest concert. Vitalie, ai fost extraordinar!  Mi-ai depasit asteptarile de 1000 de ori! Deci, se poate face ceva frumos si de calitate! Se poate iesi din formatul ca inima conteaza doar… si ca Dumnezeu, cica, nu se uita la calitate…

Din start mi-a placut cum era aranjata scena.  Nimic implus. Iar albastrul deschis ca si culoare de baza chiar ca te predispunea sa te gindesti la ceva pur si inofensiv. Totusi, aratind un pic mai saracacioasa, odata cu inceputul concertului, cu efectele de lumini si fum pornite, scena arata foarte bogat! Bravo celor ce s-au gindit la design. Sunetul a fost destul de bun (cu mici exceptii ), care a fost marcat si de interpreta din Ukraina Darina (aici gasiti cintecele ei), care a cintat in limba rusa.  Ador cintecele ei! Citeva ma cutremura oridecite ori le aud. Si, deoarece intr-un cintec mereu atrag atentia in primul rind la cuvinte (e ciudat lucrul asta, insa mi se intimpla ), nu pot sa nu le repet aici:

Cind Dragostea vine din Cer

Chiar si cel orb va vedea acest lucru

Ea nu are nevoie de caldura si piine

Ea este caldura si piinea

Si daca i s-ar propune sa mearga la Cruce

Ea o va urma cu siguranta

Dragostea e singura, care ne va salva

Da, doar dragostea!

(Cintecul in l.rusa poat4 fi vizualizat aici: http://bogtube.com/video/4c3a763a7e62d825349f)

Un WOW aparte a fost prestatia echipei teatrale de la organizatia “Tinerii pentru Cristos”.  Hey, ati fost nemaipomeniti! Si acuma, aducindu-mi aminte de voi, ma trec fiori! Ati jucat intr-un mod profesionist! Fara cuvinte, insa asa de profund, asa de graitor au fost aduse mesajul si atmosfera Pastelui!

(http://www.facebook.com/profile.php?id=1443858035) Ce m-a distrat Dl Valeriu Ghiletchi , parlamentarul nostru, cit si Presedintele Federatiei Europene a Bisericilor Baptiste, spunind bancul cu blonda in avion! A fost aproape de tineri prin glumele sale, cit si prin mesajul autentic, care a descris semnificatia titlului concertului “O viata mai buna”, accentuind modul, in care Dumnezeu poate sa ne o ofere.

(http://www.facebook.com/profile.php?id=100000450009191) Adi Gliga si trupa SOS Romania … E favoritul publicului Ady… Ii iubit de tinerii crestini din Moldova, nu am ce zice! Dupa aplauzele, cu care a fost intimpinat, asta pot spune.  Insa iata si opinia mea. Mi-au placut cintecele de inchinare, mai ales clasicul “Doamne, Numele-Ti inalt”, insa cred ca nu prea a fost in format… Era vorba de concert… iar mi sa parut ca era un mix de program mai bisericos (cu speech mult si mai putin lustruit, dupa parerea mea), de worship, cit si de citeva piese fainute alea concert… Cred ca era mai fain daca el se oprea la ultima doar… Are cuvinte asa de profunde in cintecelel lui . Fraza tare, care mi-a placut e “Taina inimi tale nu e o taina”, accentuind prin ea ca Dumnezeu stie tot ce e in inima noastra… De altfel, pentru mine acest fapt e o sursa de mare curaj de a comunica cu Dumnezeu… oricum, stie totul, oricum nu ma respinge… oricum ma asteapta sa comunic… Bravo, Adi pentru profunzime in text!

In alta ordine de idei, cred ca Darina, interpreta rusa, a reusit mai bine sa se mentina in format de concert. Iar lui Adi i-a reusit sa aduca o atmosfera de inchinare inaintea lui Dumnezeu cu toata sala. A fost superb sa vezi sute (sau mii???) de participanti la concert in sala Palatului arhiplina, cu totii cintind! Am avut un timp de inchinare extraordinar la ultimul cintec clasic (Doamne, Numele-ti inalt, mi se pare…), nu pot nega… Intr-adevar m-am inchinat, i-a reusit lui Adi sa ne duca in inchinare. E bravo in acest sens.

Cind e urmatorul concert? Vreau sa vin! Si dece sa nu si pun si umarul la organizare? Ma fascineaza sa fac ceva de calitate!

Moda impresionismului sau Mindria credinciosului de a se considera infailibil…

Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică” (Proverbe 24:16)

Nu stiu cum tu, insa eu recunsc ca am slabiciuni… Si unele din ele is urite mie… De altfel, ma confrunt cu ele nu odata… Si mereu sunt tentata sa cred ca valoarea mea se egaleaza cu ele. Sunt disperata, traiesc un sentiment de vina cumplit, cit si de rusine…  Uneori pun la indoiala ceea ce Dumnezeu face in viata mea, cit si dragostea Lui… Si asta, cred ca se intimpla din cauza ca atunci, cind cad, am tendinta sa uit de urmatoarele:

1. Nu am fost chemata sa traiesc viata crestina singura, cit de mult nu m-as da mare si tare ca is puternica

2. Toti oamenii duc lupta, insa la moda tot mai e imresionismul… Tin minte ca odata la o conferinta a dat un exemplu dur: societatea contemporana, si, de cele mai multe ori si mediile crestine, arata ca un domn, care e imbracat stilat, arata tare chipes, insa a facut pe el, dar ignora acest lucru. Adevarul e ca si cei din jur vad asta, insa tot il ignora… Si desi pe toti ii deranjeaza mirosul urit, totusi, toti joaca jocul ignorantei…

3. Dumnezeu ne apreciaza intentiile noastre si dorinta de a fi cu sufletul curat. Mai mult decit atit, un om corect, drept (sau in libaj arhaic, neprihanit) nu este cel ce bine stie sa impresioneze, ci cel, care cade si se ridica… Si se ridica de mai multe ori, ceea ce presupune mai multe caderi… Ce eliberatoare sunt realitatile Cerului…

4.  Nu trebuie sa ne masuram identitatea noastra in baza numarului de caderi… le acceptam, ne ridicam, scuturam praful de pe noi, ne legam ranile si mergem inainte. De 7 ori asa… apoi descoperim ca faptul ca ne-am ridicat mereu ne-a si adus virtuti noi in caracter. Deseori, insa, punindu-se accent pe o viata sfinta, se uita despre incurajarea, de care avem nevoie toti, cind am dat-o in bara… De altfel, statutul nostru de sfinti in acele momente nu ne este luat de Dumnezeu, insa noi, oamenii, suntem tentati sa ni-l luam sau sa ii lasam pe altii sa ni-l ia…

5. Fii blind cu tine, ca si Isus, atunci, cind cazi. El nu te bate, precum o fac parintii neintelepti, care il cearta sau il bat pe un copil pentru faptul ca s-a taiat sau a cazut… El te mingiie, pentru ca stie ca te doare… Si deseori, El are multe alte lucruri de spus , in timp ce tu, ca papagalul, te-ai fixat doar pe o idee…ideea slabiciunii tale…

6. Nu te plinge, ca ai cazut sau sa stai apasat de sentiment de vina. Personal cred ca sentimentul de vina, care dureaza mai mult de un minut, este daunator. Cred ca acesta ne este dat de Dumnezeu sa ne arate ca este ceva de reparat. Insa,  ai grija ca , in loc sa pui accent pe reparatie, refacere, vindecare, sa te complaci intr-un sentiment de vina…. nu vei rezolva nimic in acest fel… si sa stii, ca acesta pe multi ii macina, subtil, insa puternic… ceea ce este si un semn  al faptului ca este loc pentru a creste in a-L crede pe Dumnezeu ca El imediat, fara rezerve iarta. De altfel, este superb textul din Biblie, care zice ca BUNATATEA lui Dumnezeu ne indeamna la pocainta (nu frica de El, nu rusinea, nici macar durerea si ranile tale…). Think!

6. Fii diferit! Traieste cadoul nemeritat al dragostei lui Dumnezeu si lasa statutul tau de biruitor, pe care El l-a pus in tine, sa iti dicteze identitatea, chiar daca cei din jur au alta baza pentru identitatea lor si  se dau mari si tari datorita faptului ca au unele calitati sau stiu sa camufleze  ceea ce miroase urit.

7.  Invata sa te bucuri asa cum esti, pentru ca Dumnezeu se bucura de tine.

A nins frumos…si totusi nelasind impresii calde…

Iesind de la sedinta, azi seara am ramas stupefiata de ninsoarea abundenta, cu fulgii foarte mari.  Pentru citeva secunde mi-am pierdut darul vorbirii. .. Cum se poate una ca asta?  Iar ninge??? Si asa de frumos? Nu incurcase iarna calendarul oare? Ori poate eu traiesc o calatorie in timp?

Cu aceste ginduri, dupa ce am auzit pe o colega, care la rindul ei, incerca sa gaseasca cuvintele potrivite pentru surprinderea ei, am incercat sa admir citiva fulgi, grabindu-ma spre casa.

Ningea frumos, ningea intens, si fulgii te minunau cu intensitatea si marimea lor. Insa nu am putut sa ma bucur de acel frumos… Era ceva strain si respingator in minunea unei ninsori abundente… Diferenta o facea data de pe calendar si indelunga noastra asteptare dupa o primavara, care  incontinu de dimineata ne amageste cu un soare extraordinar, iar seara iar cedeaza, slabita, iernii…

Gasesc multe lectii pentru viata in aceasta ninsoare nepotrivita… Sa punctez citeva…

Precum ninsoarea intirziata, la fel si in viata ni se intimpla, cind unele lucruri extraordinare si frumoase vin, insa ele nu ne bucura, pentru ca ne sunt straine. Asteptarea si atentia noastra deja e in alta directie ori a ajuns la un nivel de disperare, cind nu mai putem vedea frumosul in ceea ce avem ocazia sa experimentam.

Asa cum nu pot explica sensul unei ninsori abundente, dar scurte din data de 16 martie,  asa uneori nu pot intelege semnificatia unor evenimente din viata mea, care vin, la un timp nepotrivit, aparent, si pleaca la fel de repede cum au venit.

Precum fulgii mari si desi erau promitatori, si iti creau o stare de frica de o iarna continu, asa si unele evenimente, de prezenta carora nu te bucuri, te sperie ca prea mult timp vor fi musafirii vietii tale…Insa soseaua uda vorbea despre lipsa sansei la o viata lunga a acestui coctail spumos de fulgi impresionanti.  Temperatura aerului linistita nu i-a lasat sa aiba viata lunga… La fel si in viata, promisiunile lui Dumnezeu, care nu ne impresioneaza si nu ne sar in ochi la fel de pronuntat, ca evenimentele vietii, is fac incet, dar sigur munca in viata noastra, asigurindu-ne ca acele dezamagiri sunt temporare.

Plinge chirurgul inainte de operatie.

Ce ginduri ti-ar trezi un medic, care plinge, cind trebuie sa te opereze? Probabil, ca nu ai avea multa incredere in astfel de specialist.E prea de tot… In lumea nostra , plina de duritate si valori controversate, singurii care au prioritate, sunt cei ce stiu sa dea impresii…

Desi ca si curent in cultura, impresionismul nu mai e la moda, cred ca in viata e exact ceea ce se valorifica in societatea contemporana. Ne-am invatat sa ridem la comanda, sa plingem la comanda, sa compatimim, dupa caz si sa ne aratam ca ne pasa, doar pentru ca asa e jocul. Tre sa stii sa faci fata evenimentelor si obisnuintelor de imagine.

In mijlocul inconsecventelor si discrepantelor dintre ceea ce traim si manifestam, se pare ca bine ne-am adaptat si ni se pare ca obtinem ce dorim si creem impresii si celor din jur ca le dam ceea ce au nevoie pe plan emotional…

Desi…

In realitate, suntem foarte severi cu noi insine in incercarea de a nu lasa loc pentru exprimarea realelor trairi si pentru sinceritate. Cind nepasarea isi face loc in inimile noastre, in casele noastre, in societatea noastra, in rezultat avem superficialitate… Se duce undeva caldura din relatii, iar conexiunea se percepe ca si ceva ireal.

Ca rezultat, ne trezim ca ne este frica unii de altii, pentru ca ne e frica sa nu expunem inima noastra la falsul realitatilor lumii… Si nu degeaba, avind in vedere manipularile existente si realitatile artificiale…

Si totusi…

Ii multumesc lui Iisus ca atunci, cind trebuie sa opereze sufletul meu, pentru a-mi salva viata spirituala, pe care mi-a insuflat, o face cu atita compasiune autentica, incit simt pe obrajii mei caldura lacrimilor Lui din empatie si compasiune.  Si nu o face pentru ca asa trebuie, ci ma asigura ca ii pasa si il doarea cu adevarat durerea mea. As vrea sa fiu mai mult asemanatoare Lui in iubire….

Uneori simt ca mi se rupe inima, cind lucrez cu peroanele, care vin la mine la consiliere… Si, desi si acuma, dupa 15 ani dupa absolvire, in mintea mea suna fraza profesorului  ”Implicarea emotionala controlata!”, de atitea ori resimt durerea celor, pe care vreau sa ii ajut… Desi, asa cum un chirurg, care plinge, este greu de perceput, la fel si eu ma trezesc, ca nu sunt inteleasa…. In fine…

Invata-ma, Doamne, discernamintul sa pot diferentia falsul de realul in oameni. Si invata-ma tot mai mult sa fiu autentica, indiferent de cum sunt cei din jur…