Un masterclass de omenie de la un politician american

Cred ca am avut azi una din cele mai importante intilniri din viata mea. Am mers cu o prietena de la Seattle pe o insula (is mai multe insule populate in jurul orasului)  pentru a ma intilni cu o membra a legisltativului din statul Washington. Am fost foarte impresionata de intilnire si de vizita. A inceput cariera politica in functie de  membru a echipei unui congresman.  Acum 5 ani a pierdut sotul, care pilota helicopterul de urgenta din zona, prabusindu-se in lacul din jurul insulei. Dupa decesul acestuia s-a balotat in pozitia de membru a legislativului la nivel de stat, si de atunci se ocupa de problematica dezvoltarii economice in zona, pe care o reprezinta.

E o femeie simpla, care locuieste intr-o casa modesta la tara, care are 2 ciini si 2 magarusi. E o femeie-erou, as spune.  Cind stie ca este cineva, care are nevoie de locuinta temporara, isi ofera casa ei pe gratis. A oferit unei familii tinere sa stea 6 luni la ea, ca sa economiseasca bani si sa isi plateasca scoala, a oferit vizitatorilor internationali din tarile din dezvoltare, membrilor familiei, etc. Is fara cuvinte referitor la deschiderea si simplitatea ei. As vrea sa ii urmez modelul!

Zicea ca omenia este cea mai importanta in relatii politice, indiferent de culoare politica si indiferent de respingere a oponentilor, si ca aceasta trebuie sa ramina prioritate.  M-a impresionat pasiunea ei de a cistiga de partea ei politicienii, colegii ei, indiferent ca sunt republicani sau democrati.

Mai zicea azi ca merge la prinz cu un reprezentant media, care este cunoscut prin a trimite mesaje provocatoare la politicieni. I-a scris si ei ceva urit, la care ea a raspuns ca sa ne numim aiurea nu ne ajuta la nimic si ca mai bine sa se discute fata in fata lucrurile, initiind o intilnire la un prinz. Puternic!

Sfaturi principale, a fost sa am grija  sa fiu respectuoasa, chiar daca creez emotii neplacuta cu  ideile, pe care le prezint, sa imi permit sa fiu indulgenta cu ideile mele, lasind loc pentru evoluarea lor, cit si sa cit si sa ma concentrez pe citeva domenii, in care sa excelez.

Ii multumesc din suflet pentru onoarea de a o cunoaste.

Combinatie fatala: Dodon si securitatea nationala, branding Moldova si demnitar protestant …

Am citit recent scrisoarea lui Igor Dodon despre evanghelicii ca fiind pericol pentru securitatea nationala, etc. Aberatii! Despre care securitate vorbeste el? Despre ce ideologie, cu care vin ajutoarele in tara? Problema nu este in ideologie, cred, ci in faptul ca prea mult in singe ne sta spiritul de cersetori. Asta afecteaza tara, asta afecteaza viitorul nostru. Si asta Dl Dodon nu vede…

De fapt, cel mai mult ma deranjeaza si ma doare faptul, ca mai ales in SUA, comunistii, cit au fost la putere, nu au lucrat deloc la promovarea tarii. Ambasada modesta si ca cladire si ca eforturi precedente a avut putine sau deloc activitati de promovare a Moldovei in SUA, mai ales pe coasta de Nord-Vest (99,99% din oficiali, oameni de afaceri, etc, cu care intru in contact, imi pun aceeasi intrebare “Where is Moldova?”). Ma intreb de ce? Tot din frica aia, mentionata de catre Dl Dodon, de a fi “infectati” cu o alta gindire? Comunism pur, care isi stie slabiciunea: demagogia de “NOI” mai presus de “EU”, in care loveste crunt crestinismul autentic. Nu le convine domnilor comunisti, ca oamenii sa stie, ca au valoare si importanta si ca pot sa fie verticali si pozitivi.

Protestantii la noi in tara nu au fost niciodata bine priviti. E un fapt istoric. Desi, putini sau nimeni nu stie ca unul din demnitarii Moldovei a fost protestant si ca deschis primele scoli. M-a mirat insa sa citesc comentariile istoricilor contemporani la acest fapt: de fapt demnitarul respectiv nu a facut nimic important, pentru ca scolile lui nu au supravietuit mai mult, decit perioada conducerii sale, fiind distruse. Ce bine stim sa subminam faptele bune a celor, ce nu gindesc ca noi! E caracteristic noua, istoric! Tinem la ideologia, securitatea nationala, concepte pompoase, care in realitate nu au nici un substrat, pentru ca nimeni serios nu se ocupa de ele, pentru ca au interese in spate si pentru ca manifestarea demnitatii noastre, ca tara, pe plan mondial, este inca in faza incipienta si pentru ca nu avem profesionisti si strategii in domeniu.

Tarile capitaliste traiesc dupa alte standarte.  Este important ca oficialii moldoveni sa inteleaga odata ca mediul de afaceri, politicieni, academicienii, cei, ce sunt in serviciul public, cit si  ONG-urile din SUA functioneaza dupa alta logica. Daca stii doar sa te plingi si sa oftezi cit de grea e viata, sa stai cu mina intinsa, asteptind ajutorul cuiva, pe de o parte, iar pe de alta te dai important cu cuvinte si fraze generale in stil de Propaganda,  inseamna ca nu esti demn de parteneriate.

Unii se bazeaza pe diaspora. Insa diaspora deseori e concentrata pe a-si stabili viata in tara noua, deseori este o comunitate inchisa si nu are cum sa aiba capacitati de a promova tara pe loc. Domeniul acesta este pentru profesionisti, nu pentru femeile si barbatii, care sincer deseori cu ce pot, chiar mult mai mult decit pot, ajuta semenii lor in tara. De mentionat este faptul, ca multi din ei sunt protestanti, care is motivati de credinta lor sa faca lucruri nobile. Insa asta nu se considera a fi un fapt important. E atentat la securitate a tarii  si ideologii, ce pun tara in pericol, chipurile…

M-am ciocnit de lipsa de capacitate a diasporei in domeniul promovarii tarii. Sunt citeva minti sclipitoare, nu zic, care fac lucruri extraordinare, insa iar, cind tara isi va asuma responsabilitate pentru branding? Cred ca aceasta iresponsabilitate este unul din motivele, din care Moldova are o expunere slaba in SUA.

Exista (inca) avantajul faptului, ca lumea nu stie despre noi. Se pune intrebarea, daca tara noastra va intelege ca e cazul si timpul ACUM sa fie exploatata oportunitatea.

Este totusi de mentionat si de atras atentia guvernantilor faptul, ca tarile vecine au o politica agresiva in promovare, deseori mentionind avantajele sale pentru parteneriate, umbrind Moldova prin a descrie neajunsurile noastre.  M-am ciocnit si de asta. Ii pasa cuiva insa? Vede cineva in asta pericolul formarii imaginii negative, care apoi cu greu si mult efort se modeleaza spre pozitiv?

Vorbind despre Europa, avem si mai mult de lucru, pentru ca avem o perceptie negativa, care a fost foarte clar prezentata prin spotul publicitar negativ, facut tarii noastre pentru Eurovizion. I-am putea da in judecata pentru stirbirea imaginii. Problema este ca nu construim imaginea pozitiva si deci, nu avem ce apara. Pacat…

Se pune intrebarea, va considera guvernarea promovarea Moldovei importanta? Sau asa si vom sedea cu imaginea de tara cu mina intinsa si cu spirit de cersetori, asteptind ca nenea Sam sau altii sa aiba mila de noi?

E timpul pentru demnitate si verticalitate radicala, pentru pozitie ferma pe piata brandingului de tari!

ARISE, Moldova!

Revolutia Twitter din Moldova – subiect de cercetare la o universitate in SUA

Dupa cum stiti, de mai mult timp sunt in SUA, si printre alte scopuri, mi-am propus sa si promovez tara mea. Fiind in Seattle, am descoperit ca Moldova a beneficiat de mai multi voluntari de la Corpul Pacii, originari din acest oras.

Unul din ei este Jason Gordon, colegul meu la Scoala de Relatii Publice, la care sunt afiliata pe durata sederii mele aici.

Recent m-a surprins de faptul, ca si-a propus sa studieze revolutia Twitter.  As vrea sa il ajut, cit si sa promovez tara, de aia ma adresez sa il ajuti la cercetarea, pe care o face Jason, completind chestionarul, mentionat in scrisoarea lui.

De asemenea, poti sa transmiti aceasta rugaminte si altora, care au participat la revolutia din 2009.

Mersi anticipat.

********************************************it r

Pentru cei interesati,

Numele meu este Jason Gordon si eu sunt un student absolvent de la Universitatea din Washington, situat în Seattle, Washington, Statele Unite ale Americii. Sunt efectuarea de cercetări cu privire la Moldova’s ‘Twitter Revolution.” Scopul acestui studiu este acela de a înţelege modul în care mass-media sociale influenţat “Twitter Revolution”, precum şi modul în eveniment şi urmările sale au fost percepute de către participanţii la “Twitter Revolution.” Dacă aţi participat la mobilizare, după 05 aprilie 2009 alegerile parlamentare din Republica Moldova, mi-ar aprecia ajutorul dvs. în a răspunde la câteva întrebări despre experienţa ta. Înainte de a alege să participe, este important să ştii chestionarul va cere câteva informaţii de identificare: varsta, sex, auto-descrise etnie, şi limba maternă Aceste informaţii vor fi vazute doar de mine şi vor fi şterse 1 an de la cercetare este finalizat, la 10 iunie 2012.

Chestionarul este web-based şi timpul aproximativ necesar pentru a finaliza aceasta este de 1 oră. Puteţi accesa chestionarul aici:https://catalyst.uw.edu/webq/survey/jasong08/128580

Dacă doresc să pune orice întrebare suplimentară, vă rugăm să contactaţi-mă la jasong08@uw.edu
Ma gasiti si pe Facebook  http://www.facebook.com/jrgordon2
Vă mulţumesc,

Jason Gordon

Libertatea religioasa in SUA sau “Hello, America! Wake up!”

De cind am venit in America, incerc sa inteleg cum functioneaza democratia la ea acasa. Mi-a fost din start interesant sa o inteleg in practica la cei ce de peste 200 de ani lupta ca totul sa fie pentru popor si in interesele poporului.

Am fost tare entuziasmata de calatoria mea la Washington DC, unde am avut ocazia sa vizitez obiectele memoriale, considerate sfinte pentru orice democrat din SUA.

Am avut multe intilniri cu oficialii, imbatati de democratie. Comparind cu democratia noastra, inca instinctiv ma simt tensionata, cind aud vre-un vorbitor, care zice ca americanii is corupti, sau care incepe sa critice pe sefi. Sincer, o fac si eu in Moldova, insa sentimentul ca m-ar putea costa parerile mele, nu ma lasa niciodata sa ma simt libera… Probabil, din cauza ca prea des, de mica, am primit peste cap (uneori cu vorbe, uneori si prin fapte, care inca dor) din cauza ca gindesc mai diferit… in familie, in biserica, la servici, printre prieteni, etc.

Incerc sa imi rezolv frica, care ma copleseste. Mai ales, ca is in SUA, unde libertatea de exprimare este o norma. Inca mai invat sa ma exprim liber, dar…

Nu m-am gindit niciodata ca, venind in SUA, o sa patesc ceea ce pateam in Moldova de la fundamentalisti, fie ei religiosi, politici, etc…

Iata istoria. In grupa am mai multi colegi din Pakistan, Yemen, Tunisia, etc, tarile, care sunt de origine musulmana. Interesant lucru de mentionat este ca unii din ei sunt religiosi practicieni. Si is exercita datoriile religioase cu mare zel. De exemplu, am un coleg, care indiferent de ce facem noi in sala noastra, la orele exacte se duce in colt si se descalta si se roaga pe genunchi. Daca vedeam acest lucru pe la 14 ani, cred ca ramineam frapata. Insa am depasit demult idea unei religiuni la vedere, nu ma intereseaza in religie decit aspectul relational intim intre Dumnezeu si persoana.

Dar colegii mei is foarte activi. Au avut un festival al lor religios, au organizat o masa, ne-au invitat pe toti, ne-au povestit despre semnificatia sarbatorii. Cu placere am ascultat, mai ales ca semnificatia se referea la acelas personaj, care se regaseste si in Biblie, la Avraam.

Dincolo de asta, mereu cind s-a gatit la distractiile noastre, tot timpul s-a tinut cont ca ei nu maninca, decit carne Halal (e un mod anume de sacrificare a animalelor in stilul lor (si al evreilor)).

Eu, fiind crestina, i-am respectat si am invatat de la ei, pentru ca asa ma indruma Isus: iubirea e mai presus de toate. Nu mi-am impus parerile, nu m-am contrazis. Singurul lucru, pe care l-am facut insa, le-am trimis invitatie la citeva evenimente, organizate de catre crestini: unul era legat de un club de dezvoltarea abilitatilor oratorice, care are religios in el doar faptul ca se afla in biserica, cit si la un show de Craciun, la care, intr-o atmosfera superba de cafenea  s-au cintat colinzi, s-a ris mult si s-a vorbit despre semnificatia Craciunului…

Insa… ca rezultat, a fost ridicata in grupa intrebarea: dece se trimit lucruri religioase grupului… Am ramas stupifiata…

In opinia mea, religia poate fi abordata in trei feluri de catre societate: prin incluziune, excludere sau discriminare. Mi se pare ca in cazul acesta am avut parte de discriminare pe motiv religios. Eu ma gindeam ca fac parte dintr-un grup, care este deschis pentru cea mai sanatoasa abordare: incluziune a tuturor religiilor. Insa m-am inselat: zelosii colegii musulmani considera normal sa fie propagata religia lor intre noi, iar eu ca si crestina nu ar trebui sa ii deranjez…

De fapt, de mai multe saptamini ma macina intrebarea: libertatile religioase in SUA is realitate sau nu? Democratia se aplica si la acest domeniu sau nu? Pot sa zic doar atit: societatea americana e foarte framintata la acest capitol: de la Dawkins cu incercarea de a-i convinge pe oameni ca trebuie sa se elibereze de iluzia existentei lui Dumnezeu si care este violent mai mult, decit rational, pina la musulmanii, care, aparent, devin mai respectati si interesanti, decit ceilalti, mai ales crestinii.

Pentru mine, ca si crestina, pe de o parte este straniu acest lucru. Stiu ca la baza conceptelor ideologice ale democratiei stau principiile crestine, si fondatorii democratiei in mare majoritate erau practicieni al unei relatii individuale cu Dumnezeu. Tot ei au pus bazele libertatilor umane, de care se bucura toti, inclusiv si cei ce violent abuzeaza de democratie.

Incep sa ma gindesc ca democratia nu este reala acolo, unde exista abuz de ea. Nu poti sa te folosesti de libertatea umana, ca sa propagi ideile tale, calcind in picioare deschiderea oamenilor, care imbratiseaza respectul fata de diversitate. In opinia mea, America se confrunta cu un abuz din partea celor, care au agenda lor. Si de asta incep sa ma conving , uitindu-ma la colegii mei.

Mi-a fost tare interesant sa aflu ce gindesc unii din ei la un moment de libera discutie. Americanii is naivi, a zis unul din ei. Se las folositi. Mi s-a parut o afirmatie interesanta, de aceea am incercat sa explorez domeniul. Am inteles pina la urma, ca de fapt este vorba de respect neconditionat oferit si celor, care nu il merita. In opinia mea, aici este gresala lor.  Iar pe de alta parte, incep sa realizez ca democratia este o naivitate acolo, unde nu este o dedicare reciproca fata de libertati umane. Cineva va abuza… Si asa mi se pare ca fac musulmanii…

Cit despre mine, am saptamina viitoare dreptul la replica la sedinta  grupei. Sper sa fie bine, desi nu va fi usor, pentru ca uneori dupa principiile libertatilor umane se ascunde o maare nesimtire  …   Sper sa am parte de descernamint si rafinament suficient ca sa confrunt, dar nu cu aceeasi moneda (situatia e mult mai dramatica, de fapt, dar nu ea conteaza) … Sa vedem ce va fi…  Tu bi continuet…

Rezultatele votarii la Seattle: Sectia de votare nr. 365

Pt cei interesati: la Seattle s-a votat asa:
din 708 participanti: PNL-6, PD-7, PL-47, PLDM-597, PPCD-4, AMN-29,  PCRM-5, iar Neam si Tara, P. Umanist, Alianta Verde, Plesca Valeriu, Partidul Popular Republican, PSD, Stepaniuc, Partidul Muncii – cite 1.
5 voturi au fost anulate, din care unul din cauza ca votantul a scris cu pixul pe el cit de mult tine la unul din reprezentantii a partidului, pt care a votat

This slideshow requires JavaScript.

Dece, Moldova, tu imi lasi un gust amar?

sau…am obosit de patriotism…

Te-ai intrebat vre-odata ce se intimpla cu cei, care niciodata nu voteaza? Dece exista mereu la votare in jur de 40% de populatie careia nici nu ii pasa de alegeri?..

Pe parcursul intregei zile de alegeri am avut un sentiment de greutate pe suflet, care mi-au lasat primele 4% din voturi prelucrate, in care cam 50% din cistigatori erau comunistii. Toata ziua am insistat la un spectacol de pendulare intre puterile statului cu marea majoritate de cozuri ale viitorului politic numeric cazind tovarishilor (nu neaparat si real) . Vorba aia, chiar ca l-a suparat Moldova pe Dumnezeu cu ceva, ca un mos de peste 70 de ani reuseste sa tina in tensiune toata tara. E o discutie aparte despre antipatia mea fata de el.

Dar, trebuie sa recunosc, eu traiesc o stare de mare dezamagire de neamul meu. Scutiti-ma, nu e vorba de plecarea mea in SUA si de indragostirea de americani. Cred ca aceasta pasiune oarba nu e pentru mine. Imi e destul sa vad numarul proportional de mare de oameni stranii aici,  in comparatie cu Moldova. Valorific ceea ce e bun la noi si niciodata nu as zice ca totul e kaka.

Ciuda mea e pe oamenii nostri, care comod, bine- sau mai repede rau-mersi stau in gaoacele lor si is duc existenta in mijlocul unui univers individual pustiu, lipsit de orice ambitie si interes pentru cultivare a unei gindiri pozitiv-active fata de viitorul sau, si cu atit mai mult al neamului.

Mi-i asa de ciuda sa vad oamenii din tara mea pasivi si lipsiti de initiativa. Desi ma bucur pentru muulte persoane tinere faine active, ma sufoaca apasarea emotionala, care ma copleseste la gindul cite persoane sunt pur si simplu inFiDerenti fata de viata lor. De unde sa le pese de altii, de tara?…

Alegerile sunt un exemplu foarte bun in acest sens. Dupa revolutia de anul trecut, dupa zbaterile alegerii Presedintelui si criza politica, la aceeasi aproape 40% ale moldovenilor nici nu le-a pasat sa se miste un pic inainte ca sa se implice in votare. Este ridicol!

Voturile compatriotilor nostri trebuie sa salveze tara? Dece? Pentru ca puturosii si comozii cetateni nici nu se gindesc la ea? Cei, ce se duc in alte tari si mai inteleg cite ceva, incearca sa faca binefacere la cei ce sunt in tara… Ma intreb citi trintori mentali si in sens si financiar s-au format dupa ce cei cu aspiratiile mai bune si-au asumat rolul de protectori in a le face viata celor din Moldova mai frumoasa. Si acest lucru are loc incepind cu parintii, care trimit bani copiilor nesupravegheati, compensing in acest fel prin jucarii scumpe si bani sentimentul de vina pentru faptul ca nu se afla cu copiii lor (uneori si pt 10 ani), pina la alegerile de azi, cind, de fapt diaspora a depus efort si sacrificii pentru a veni si a vota pentru tara, care nu prea si s-a format ca tara bine, fiind prea tinara, si care nu le-a oferit nimic, decit descurajarea prea mare pentru a ramine in ea.

Dece diaspora trebuie sa salveze Moldova de la pendulari inutile, sau chiar destructive intre Est si Vest? Dece Moldova nu poate singura sa aiba grija de sine? Dece  este nevoie de sacrificiu ale unor oameni, precum Lilian, care, locuind la ceva distanta de la sectia de votare din Seattle, vine cu sotia si cu 3 copii din Canada sa voteze? Lui ii merge mult mai bine acolo, ca in Moldova, si el s-ar putea sa nu intentioneze sa benificieze de posibilul rezultat dorit al alegerilor niciodata.

Dece omul acesta poate sa se deranjeze sa mearga cu masina pina la sectia de votare, trecind chiar si vama? Iar  electoratul nostru, locuind aproape de sectii de votare (deseori mai multe intr-o comunitate) nici nu se gindeste la participare?

Fiind in SUA, ma deranjeaza rau faptul ca tara nu are vizibilitate si aici eu, ca Patrioata Frasina, m-am apucat de diferite proiecte. Colegii mei din celelalte 11 tari stau bine mersi si scot perii suri managerului ca nu le convine ba una, ba alta la scoala. Dar eu organizez receptii, intilniri, vizitez diferite locuri, ca nebuna, ca sa le fac celor de la Seattle prezentari despre tara si sa ii intreb pe toti daca ar fi interesati in organizarea activitatilor interesante pentru Moldova… Si asta in timp ce cetatenii nu se strezeaza prea tare… Pentru dece mie imi trebuie? Si pentru dece altora asa de putin le pasa???…

Infine, is suparata pe rezultatele alegerilor. Chiar daca ar fi fost diaspora un colac de salvare, m-ar fi durut oricum sa stiu ca cei de pe loc is pasivi…

Imi aduc aminte de secventa din filmul “Forrest Gump”, care dupa ce a fugit timp de 3 ani, pur si simplu  s-a oprit si a zis “Am obosit, merg acasa”. Cred ca acelas lucru il simt si eu. Am obosit si vreau acasa. Cu o singura diferenta ca nu am casa…

O si-ni treaki… Stiu ca o si-ni treaki

P.S1. . Baiatul din imagine, care a venit sa voteze cu mama lui, o inreba despre votare: “Da shi-i asta, mama? E o joaca?” Cred ca are dreptate…

PS2. Bine ca asta are sens pentru mine , indiferent de  realitatile, cu care ma confrunt.

Si iaca inca ceva poze de la Sectia de Votare 365 din Seattle.

Furorul de la Seattle: Presedintele Obama si muuulta culoare rosie…

Scopului venirii Presedintelui SUA a fost sustinerea candidaturii din partea Statului Washington la alegerile din 2 noiembrie 2010, cind se vor pune la bataie locurile in Senatul American. Si, deoarece istoric America are doar doua partide, care is prea puternice, ca sa lase loc in Senat si altora, marea batalie este intre ei: democratii si rebublicani. Se pare ca la nivel local lupta este crincena intre candidata democrata Patty Murray si republicanul Dino Rossi…

Astazi a venit Obama la Seattle…

Sunt lucruri minunate, care s-au intimplat azi. Cel putin pe mine ma bucura ca cea mai convenabila pentru mine ruta de autobus e accesibila toata ziua Cred ca multi dintre studentii celei  a 23-lea ca performanta facultati din lume s-au bucurat  sa nu mearga la ore. Oamenii dedicati democratiei, care dupa preferinta politica simpatizeaza democratii, au aratat dedicare si curaj, venind la stadion cu o seara inaintea intilnirii , ca sa prinda rind sa ajunga sa-l vada pe Obama (personal, am fost la 8.00 pe loc, insa am intrat in sala la 10.00, aparitia si discursul lui Obama fiind planificate pentru ora 12:00.

Dar daca e sa vorbim despre eveniment, cred ca a fost unul reusit. Emotie, entuziasm, pasiune, angajare a publicului in lucrurile discutate, ba chiar si muzica.

Ca manager, citeva lucruri organizatorice totusi m-au minunat (sa zic asa) din start. In primul rind ca toata lumea a fost inregistrata si li s-au dat bilete, care nu s-au cerut la intrare, desi in timp ce ne apropiam de securitate, tot ni se spunea ca cine nu are bilet, nu trece .  Alta chestie a fost ca cineva a incercat sa ne inroleze in grupul voluntarilor pentru a merge si a promova candidatura din partea democratilor la alegeri contra unor bilete VIP, care chipurile ne-ar fi ajutat sa trecem intr-un rind special mult  mai inainte peste oamenii din fata noastra, incercind sa ne dea bilete albe. Am aflat mai tirziu ca cele oferite de obicei (galbene) aveau aceeasi valoare ca si cele albe Si ca nu era nici un rind special pentru bilete albe Si al treilea lucru a fost modul, in care se facea intrarea in sala. La un moment dat cei, ce trebuiau sa intri, si-au dat seama ca usa, la care au fost dusi ducea spre tribunele din spatele scenei. Normal ca oamenii nu vroiau sa mearga acolo. Ni s-a spus ca daca nu trecem acuma, s-ar putea sa raminem fara loc de tot, pentru ca rindurile se ocupa din partea opusa deja, acest lucru nefiind adevarat. De asemenea, deseori trebuia sa te incordezi, ca sa auzi ce zic vorbitorii. In primul rind, din cauza reglarii proaste a sunetului, si din cauza ca din popor mereu se auzeau comentarii de genul “Te iubesc, Obama!” sau “Dino Rossi sucks” (disctionarul mi-a propus traducerea acestui cuvint cu “fraier” sau  mai bine/rau “de rahat”.

Sa vorbim un pic si despre esenta a lucrurilor discutate. Cind a inceput discursul Obama, indirect,  mintea m-a dus la o comparatie dintre mesajul lui de astazi si cel de la inaugurarea lui, pe care l-am ascultat cu mult mai multa placere. Am sesizat o diferenta. A fost dur si critic fata de oponenti, pictindu-i in imagini sobre de  lipsa de cooperare si demodare, cit si lipsa de consecventa in actiune. S-a discutat destul de ironic pe seama presedintelui Bush, incercindu-se punctarea importantei privirii spre viitor. Sper sa nu fie un truc electoral, prin care sa se ajunga la invinovatirea opozitiei pentru falimentele reformelor. NU ca neaparat i-as dor eu asta sau ca realitatea e astfel…

Platformele electorale  la nivel local si national a democratilor si republicanilor au abordari aparent (poate, si nu numai, nu am studiat in detalii inca) contradictorii . Acest lucru, cit si mentionata azi in discursul lui Murray lipsa de interes pentru colaborare din partea republicanilor, pune in pericol reformele lui Obama, a carui numar in Senat, desi majoritar, nu garanteaza cistigul alegerilor.

Obama a ales strategic sa vina intr-un campus universitar, cautind sustinerea studentilor. Acest lucru era perceput clar din discursurile tuturor vorbitorilor, care au sustinut in cifre numarul de locuri de munca mentinut si rata somasului  in scadere, reforme impozitare pentru cei cu venituri medii, cit si diferite facilitati pentru studenti. A sunat promitator.  Euforia de pe  tribune era alimentata si de carisma si sarmul vorbitorilor. Se stie, ca Obama abordeaza schimbarile in perspectiva pozitiva, cit si stie sa o transmita si ascultatorilor sai.

Nu a lipsit din discursurile de azi si elemente de sensibilizare emotionala, Patty descriind cit de greu au crescut cei 7 copii din familia ei, si ca, in pofida greutatilor,  au reust sa se lanseze toti copiii. S-a si amintit despre prima ei campanie electorala si spoturi publicitare, in care a avut imaginea unei femei casnice, care incalta tenisii si se apuca sa fuga.

In ciuda show-ului reusit, in opinia mea, democratii nu sunt asa de sigur de pozitiile lor, de aceea a fost loc pentru critica trecutului, pentru diferite lozinci si scandari negative pe seama oponentilor actuali… Sa fie oare ei in pericol, ca ataca? Se zice ca cea mai mare aparare e atacul…. Vedem ce va fi pe 2 noiembrie….

Oricum, desi is o realitate tachinarile reciproce intre politicieni, nu le pot suporta… Imi aduc aminte , cin eram la facultate, cum spunea profesorul meu si rectorul de pe atunci I. Ton “In istoria politicii din Anglia este  (sau era???) o perioada, cind oponentii la exprimarea dezacordul, trebuiau sa inceapa discursul sau replicile cu fraza “Onorabilul meu oponent”…

Nu pot trage concluziile acum… Nu l-am auzit pe oponentul Dino Rossi. Desi, m-a deranjat si spotul lui electoral, pe care l-am vazut la TV si care era ancorat in greselile guvernarii precedente lui Patty.

Ce sa zic? Politica…

P.S. Culoarea rosie e culoare republicanilor din SUA Dar a fost predominanta la intilnirea cu candidatul democrat.  Ironie, nu? Sau truc politic?

America nu e colt de rai sau al treilea weekend in Seattle: viata e frumoasa :)

Iata ca insfirsit reusesc sa te accesez, dragul meu blog . Am deja 3 saptamini aproape de cind sunt plecata din tara. Pina acuma multe s-au intimplat, multe si marunte: de la timpan spart in timpul zborului pina la 2 zile de retreat cu echipa pe o peninsula formidabila…. Infine, lucrurile se aseaza pas cu pas si incepe sa imi placa tot ce traiesc aici, in Seattle. Ca pina acuma ma irita totul: vroiam acasa. Fie pinea cit de rea, tot mai bine e in tara mea

De altfel, am vazut si partea trista a vietii in SUA ( istorii de viata triste, oameni suferinzi, boschetari in fata primariei luxoase si oameni beti in transportul public, unde soferul iti ureaza o zi frumoasa si te intreaba cum esti, etc).  Mi-am zis: America nu e colt de rai, tara ca orice tara: cu problemele ei si cu bucuriile ei, chiar daca is diferite ele de Moldova… dar si ca trebuie sa ma bucur de viata

Deci, am avut un weekend bogat: am vizionat un film la cinema in IMAX, am fost in local de divertisment (children-friendly) imens si cu aparate de jucat care mai de care, am mers la o biserica americana, in care muulti stiau despre Moldova (spre mirarea mea), am invatat ca Dollar store e tare periculos: cheltui mai mult acolo, cumparind lucruri cu un dolar, decit la alte magazine “normale”, am fost la o biserica moldoveneasca, care sarbatorea azi Thanksgiving ( credeam ca is in Moldova, totul era in rusa si in romana) si am baut A&W (un fel de cola) cu inghetata – pur traditie americana…. mai am o zi de orientare si o zi libera… miercuri incepe scoala…