Pentru prima data in viata mea: face-to-face cu unul din liderii comunisti…

Nici nu stiu cu ce sa incep…

Probabil, voi da startul acestui articol, trasind perceptia mea sufleteasca a comunistilor: ca sunt smecheri si tot timpul au o agenda dubla in tot ce fac. Probabil, ca la imaginea aceasta au contribuit exerientele mele din copilarie, cind, fiind singura eleva din scoala, a carui tata era lider religios, am fost nu odata discriminata in fata clasei si in discutii de profilaxie cu invatatorii-atei, cit si la evaluare a cunostintelor mele.

Am mai multe amintiri neplacute, care sunt legate de mine sau de tatal meu. Imi aduc aminte, cind in clasa a treia a venit toata elita clasei la noi acasa, instruita de diriginta-pe atunci proaspata comunista, spunindu-mi ca merg impotriva Partidului, impotriva lui Lenin din cauza ca nu am fost la Subbotnik, care era organizat cu ocazia zilei de nastere a lui Lenin in fiecare an, si cind toti  elevii faceau curatenie in jurul scolii. Adevarul era ca aveam un fratior mic, care s-a imbolnavit si mama a mers cu el la spital, iar eu a trebuit sa ramin sa am grija de celelalt frate… Insa… cui i-a pasat… Sincer, nici nu intelegeam, ce rau facusem… Bine ca mama mi-a venit in aparare…

Tin minte si tensiunile tatalui la locul de munca, de altfel iubit  si respectat de toti colegii sai si neavind oportunitate sa fie promovat din cauza convingerilor sale religioase, incompatibile cu ideologia comunista…

Mai era si un sentiment de frica, care ma urmarea, cind ascultam programele crestine, transmise prin radio din strainatate, pe care le uibeam la nebunie, si despre care nu puteam sa vorbesc, pentru a ma proteja pe mine si familia mea…  A fost greu: sa tac si sa nu vorbesc cu nimeni despre ceea ce imi placea…Pot sa spun ca am fost de mica sfidata de regimul comunist, fara macar sa inteleg ce e rau cu mine… Tin minte,   cind eram in clasa a doua, diriginta m-a chemat sa ma intrebe cum ma rog eu la biserica, si daca ma rog.  Era deja bine  conturata durerea in inima mea de copil, ca fiind un outsider, ca cineva, care nu este ca si toti… Sincer, nu am facut fata la presiune, am mintit atunci, ca nu ma duc la biserica din cauza ca vreau eu, ci din cauza ca vor parintii, si ca eu, chiar daca merg, nu ma rog… Incercam s-o linistesc pe diriginta mea, ca mi s-a parut ca ea are probleme din cauza mea… Insa si acuma tin minte regretul si sentimentul de rusine, care m-a apucat apoi in urma inconsecventei mele… Inima mea de copil era divizata… Adevarul este ca de mica l-am iubit pe Dumnezeu si de mica am avut experiente cu El, insa prea mult a fost pentru un copil acea presiune… M-a marcat pentru restul vietii, m-a invatat sa fiu luptatoare, pe de o parte, insa pe de  alta parte, sa cresc cu o perceptie de sine eronata, precum ca ceva nu e ok cu mine si sa fiu inchisa in sine…
Astea fiind spuse, sa trec la prima experienta din viata mea de a discuta cu unul din liderii comunistilor din R. Moldova: Igor Dodon. Pentru prima data in calitate de blogger am participat la o intilnire neformala de o zi cu el si cu alti peste 20 bloggeri din Moldova.

Avind in vedere bagajul emotional, nu mi-a fost simplu sa ma ajustez la faptul ca Igor Dodon este un comunist (oficial- comunist tinar, de altfel, care a aderat la partid acum citeva saptamini).  Din instinct de aparare, marea majoritate a zilei am tacut si am incercat sa inteleg, cit de mult in pericol sunt. Adevarul este ca Dl Igor a organizat programul zilei in  asa fel, incit sa reusesc sa fiu foarte libera spre sfirsitul zilei. Cred ca este una din calitatile lui forte: sa creeze o atmosfera relaxanta in jurul sau.

Pe parcursul intregei zile am discutat, am discutat, am discutat… Mi-a fost interesant sa inteleg, cum gindeste un comunist. Discutiile au mers in cheia ideilor de reforma in cadrul partidului. Am aflad ca Dl Dodon a aderat la partid cu conditia ca acesta sa fie disponibil sa se modernizeze si sa treaca prin asa-numitul rebranding. De asemenea, am inteles ca acesta va fi rotit in jurul conceptului de idee nationala, de patriotism si o Moldova ca si stat independent. Pentru steag nou  al partidului se propun doua variante a steagului lui Stefan Cel Mare, o idee, care, cred ca, in lumina viitoarelor alegeri parlamentare,  incearcasa se cocheteze cu electoratul  (tot e o fraza a Dlui Dodon) altor partide, ce tine la patrie.

Dincolo de Dl Dodon ca si comunist, ca si persoana publica, as putea spune ca el este mult mai interesant fara cravata .  Vorbind despre rebranding,  s-a glumit, de altfel, pe seama rebranding-ului companiei de telefonie mobila Moldcell, ale carei culoare noua este violet, care a coincis cu culoarea tricoului Dlui Dodon in ziua aceea

In fine, pe mine cel mai mult m-a interesat Omul Dodon. As putea spune ca, desi aparent parea sincer si deschis, cred ca nu a fost chiar fara rezerve. Nici nu ar fi fost simplu sa fie liber, cred, avind in vedere coloratura pro- alte partide a bloggerilor. Totusi, in perceptia mea, Dl Dodon foarte bine stie sa se controleze, nu arunca cuvinte implus in aer si nu vorbeste demagogii. Daca vorbea, era strict la tema si avea o abordare complexa a lucrurilor. Dadea raspunsuri la intrebari, punctind 2-3 sau mai multe argumente si exprimindu-se analitic pe seama informatiei oferite. Stie bine si sa canalizeze discutiile in directia, care ii trebuie, sarind de la tematicile, ce nu prezinta importanta pentru el. Totusi, umanul (grija ca toti sa se simta bine) din el a fost prezent, si dupa cum i-au dorit si alti bloggeri, ii doresc si eu sa nu si-l piarda

Nu pot sa nu punctez un lucru: gindirea analitica si abilitatea de a vedea lucrurile in detalii isi are minusurile ei.  As vrea sa specific cel putin doua aspecte, de care nu este lipsit nici Dl Dodon: tendinta de critica si de a-si crea siguranta proprie din argumente personale logice, puternice.   Aceste minusuri, cred, ca il plaseaza in opozitie (emotionala, in primul rind, in opinia mea, si apoi politica) cu  Vlad Filat, care, la rindul sau, are puncte puternice, diferite de a lui Igor Dodon. (De fapt, ma gindesc sa imi fac un hobby din a studia componenta emotionala al interactiunii dintre politicienii nostri , cred ca ar fi mult fun ) In acest context, pot afirma ca Igor Dodon a riscat mult, intrind in partid, creindu-si o puternica pozitie mentala de a explora si exploata la maximum o posibila victorie PCRM in alegeri.  Nu vreau sa ma pronunt daca va reusi sau nu, nu stiu daca PCRM ar deveni atit de flexibil, incit sa se transforme in asemanare cu unul din partidele socialiste europene, ca sa aiba victorie pronuntata la alegeri… Insa ceea ce stiu cu siguranta, este ca Dl Dodon este haruit de Dumnezeu cu multe capacitati profesionale si personale pentru a fi o personalitate de succes, indiferent de cum se vor aranja cartile pentru PCRM, caruia, sincer, nu pot sa-i doresc succes. Nu si Dlui Dodon ca si persoana.

De altfel, am avut ieri o zi plina,  care ne-a lasat amintiri frumoase despre peisajul Moldovei, bogatia istorica a tarii si discutii pe teme controversate intr-o atmosfera prietenoasa. Am inceput sa visez: oare dece nu s-ar intelege intre ele toate partidele politice, ca oameni, si apoi si ca politicieni…

Bilantul primei zile de blogging

Ora 3:40 dimineata… cred ca e timpul sa inchei cu experimentul, inceput astazi. Am reusit sa imi creiez o pagina noua, sa imi adaptez pe cele doua existente.
Am lucrat cu widget-urile si am adaugat cite ceva din continut sumplimentar pentru blog. E super!

Am scris cite ceva despre mine, ceea ce ma bucura. Insa ma prin la ideea ca sunt un pic speriata… Am ocazia sa fiu sincera cu mine… Insa exuberanta ma sperie… Nu ca as avea ceva de ascuns, insa e un fel de “dezgolire” curajoasa blogging-ul asta…E o expunere a vulnerabilitatii fara sa stii ce replici poti primi… Oricum, e o lectie pentru mine si aici: sa nu imi fie frica sa fiu vulnerabila…Vom vedea cum va fi asta in practica…insa stiu ca am ceva de invatat aici… pe parcurs am sa ma exprim mai mult…

Mi-am creat categoriile pentru postari, cit si pentru adrese web utile. Numai ca nu imi place ca linkurile is prea imprastiate… Am sa ma gindesc cum sa schim cite ceva pe acolo…

Oricum ramine deschisa intrebarea cu design-ul. As vrea ceva…altceva… nu stiu ce inca, insa nu ce este… Tre sa mai studiez. Deja stiu ca pot sa schimb imaginea cu toamna din partea de sus a paginii. Insa pina e actuala si pina eu imi creez ceea ce am in mintea mea, am sa o las.

Tre sa ma opresc aici… Desi ochii deja mi-s mici, ca la chinezi (sau chineji…in fine) contemplind oportunitatea de a revedea ce am realizat, am fost surprinsa de mine insumi, ca ochii mi s-au facut mai mari . De la entuziasm, cred…

Insa oricum, tre sa ma duc la culcare… Nu de alta, miine e luni si astept citeva telefoane importante. Nu as vrea sa ma chiar trezeasca persoanele

Incerc sa imi testez optiunea de a posta mesaje pe blog prin e-mail :)

Ha!
Am o denumire a adresei pentru postare taaare interesanta. Ma amuzeaza… Si imi place la nebunie. Contine 2 cuvinte in rusa: ZATO si MOYA, insemnind in romana “Inschimb e a mea”. Interesant, ai cui sunt? Si asta e o tema de o postare Incep sa gindesc in termeni de postari be blog… E periculos?