Moldova, ai stabilitate sau la ce duc show-urile politico-religioaso-societatecivilo-lobbiste…

Gata, exploadeaza netul.

Înca un mar al discordiei în societate. Iar motiv de show.

De data asta proiectul modificărilor Legii cu privire la ocrotirea sănătății reproductive și planificarea familială.

Un proiect  bun, dar necopt, negîndit pînă la capăt, care a stîrni agresivitate.

Înfine, se pare că e greu să discutăm la temă fără a ataca…?

Se poate clarifica și altfel lucrurile.

Dar nu, trebuie show. Cui? Populației cu gura – cască.

Și celor cu interese, care să și le satisfacă.

M-am săturat! Scutiți-mă!

Se pot face legi echilibrate, se pot găsi într-un timp scurt soluții eficiente și se pot aduce rectificări, soluții, sugestii inteligente. Nu, la noi (dar și la ei, de altfel) va dura ani. Pentru că trebuie să se spele niște bani, pentru că trebuie să urmăm moda de polarizare și show a celor din Vest, pentru că nu avem destulă adrenalină fără polarizări în societate. Ar dispărea subiectele de discuție la bere, sau temele de ceartă între prieteni, de altfel. Nu se poate!

Haideți să arătăm tuturor cît ne pasă și cît îs de proști alții. Și în realitate să nu se schimbe nimic! Cui îi pasă de soluții obiective, pro-active și eficiente?

Trist, dar la fel rata morbidității în Moldova va continua să se mărească, sexul va rămînea iresponsabil, femeile vor ramînea folosite, rănite, copii avortați, medicii corupți, bărbații bădărani, liderii religioși – autoritari, politicienii – cu inițiative necoapte, iar lobiștii din autoproclamata “societatea civilă”  - cu granturi scoase, iar populația – cu show-uri.  Nimic nu se schimbă. Totul e la locul lui.

Doar carul trebuie să rămînă pe loc, nu? Și noi trebuie să fim în pas cu lumea…

Moldova, ai stabilitate!

Priorități: altruism –>activism civic–> dezvoltarea durabilă –>…politica

Reflecții la sfîrșit de etapă de colectare de fonduri pentru campania “Un zîmbet pentru un copil”

Poate că ai văzut postările noastre pe Facebook, poate nu (www.facebook.com/zimbete).

 Sper totuși că îți vor fi interesante gîndurile mele la sfîrșit de această etapă, după ce am comunicat cu sute de copii și părinții lor, desenînd pe față cetățenilor mici, superbi al țării noastre inimioare, fluturași, plasa lui Spiderman, fulgi (mult doriți de toți, reali!), etc.

 Cred că este simbolic faptul că fără a planifica, am avut astazi în vizită la Shopping MallDova de către doi tineri frumoși: un domn de 25 ani din Rusia și o domnișoara de 24 ani din Italia, frate și soră, care cîndva au fost  beneficiari în primul meu mega-proiect pentru copiii din familii vulnerabile, Clubul “Fericirea”.  A fost cel mai emoționant moment al zilei: să mă întîlnesc cu ei și să și primesc donație de la cei, pentru care cîndva colectam fonduri!

 Dar a fost și trist momentul: pe de o parte, mă doare că s-au realizat tinerii în afara țării și, ca frați trebuie să fie aruncați de soartă în diferite colțuri ale lumii…

Și totuși, etapa de colectare de fonduri pentru copiii, care se vor bucura de atenția noastră, mi-a adus multe emoții pozitive. A fost cea mai plină de emoții pozitive perioadă de cînd m-am întors din SUA. Is încurajată enorm să cred în abilitatea oamenilor noștri de a se descurca și de a avea grijă de semenii lor. Am avut exemple de generozitate excepționale! Oameni, pe care nu îi cunosc și care nu mă cunosc, au adus bani, jucării, haine (NOI!!!) pentru campanie. Cît și prietenii mei, și cei pe care îi cunosc, au donat sume semnificative și au motivat alte persoane să facă la fel. Nici nu știu cine sunt susținătorii, mai bine zis partenerii noștri! Știu sigur însă că oamenilor din țara întreagă și diasporei îi pasă de semeni. Oare nu este frumos acest lucru?

Mulțumesc mult Centrului “Meteora” (www.meteora.md), care învață tineretul să facă bine în țara asta. Am avut voluntari minunați de acolo, care au făcut o treabă bună! Fără nici o remunerare, tinerii au lucrat cu dedicare  cîte 8 ore pe zi, unii dintre ei uitînd și să mănînce! Mulțumesc, Sveta, Tatiana, Nadia, Artur, Aleona, Evelina, Daniel! Pe unii nici nu îi cunosc, pentru că erau aduși de prietenii lor… Mulțumim mult de tot!

Am avut un timp extraordinar și cu vizitatorii Centrului Comercial  ”Shopping MallDova” (www.shoppingmalldova.md, mulțumim gazdelor pentru faptul, că ne-au primit  așa cum eram, gălăgiosi și uneori cu idei mai puțini fezabile regulilor lor). Copiii, familiile întregi desenau împreună! Ei și alți vizitatori, chiar și un pictor,  s-au bucurat de ceea ce am oferit noi, cît și de oportunitatea de a dona ciocolată, bani, cărți, chiar și jocuri electronice pentru cei mai puțin fericiți ca noi! A fost excepțional! O mare de pozitiv, zîmbete și grijă față de aproapele!

Ei să nu zic că mai si erau scepticii în jur, care ne mai aruncau cîte o “pastilă” de genul: nimic nu o să ajungă la copii. Am fi vrut să putem să îi asigurăm că ne pasă și ducem evidența la fiecare jucărică, fiecare ciocolată și fiecare leuț primit, cît și personal vom oferi în mîni cadourile copiilor, că vom face poze și le vom plasa pe pagina noastră pe  Facebook www.fb.com/zimbete . Dar oamenii au fost duri și nu le-a păsat să știe aceasta, ci să arunce “pastile” doar. Dar în rest, nu avem de ce să ne plîngem. A fost frumos!

DECI, SE POATE!…

Deși sunt descurajată după priviri mai profunde asupra realităților și intervențiilor de dezvoltare în R. Moldova, totuși mai sper… Sper

Un tip nou de distracție cu toată familia!

că nu sunt singura, care cred următorul lucru…

… Odată ce NOI, și nu străinii, vom avea grijă de săracii noștrii, de domeniile slabe ale R. Moldova  (incepînd cu  elaborarea proiectelor de dezvoltare și a politicilor la inițiativa NOASTRĂ, și nu a organizațiilor și intereselor străine), vom fi înconjurați cu binele ca și țară. Oare nu asta ne dorim? Este și receta lui Dumnezeu: “Ti s-a aratat omule ce este binele si Domnul cere de la tine sa faci dreptate, sa iubesti milostenia si sa umbli cu smerenie inaintea Domnului tau” (Mica, 6, 8). Deci, situația din țara noastră e responsabilitatea NOASTRĂ!

Am și o adresare către cei, care au putere de influiență strategică (politicieni și funcționari, oameni de afaceri și lucrători  naționali ai organizațiilor internaționale, etc): haideți să fim NOI stăpîni în casa noastră pe inițiative noi și procese de dezvoltare. Ajunge atîta mînă întinsă la străini și investiții fără a ne gîndi la durabilitate și la ceea ce va fi cu R. Moldova în 20-50 ani.  În fața noastră stă responsabilitatea să combatem prezicerile sociologice că în 50 ani vom dispărea ca țară. Avem nevoie de o minune. Si minunea aceasta este garantată prin asumarea responsabilității. Pînă nu se va dezvolta în țară sentimentul de stăpînire (nu știu cum să traduc mai bine cuvîntul din l. engleză “ownership”) peste situația în țară și sentimentul că NOI creem viitorul nostru, nu UE, SUA, Rusia și mai nou China, etc, nu avem șanse mari de schimbare cu adevărat…

…Poate că știi, poate că nu faptul că eu conduc Asociația Obștească “Altruism”. Și poate că știi, sau poate că nu știi că acest cuvînt înseamnî grijă, dragoste necondiționată. Și poate că mai știi că motoul nostru este “Arta de a face binele”, iar misiunea este să ajutăm indivizii, organizațiile, instituțiile de stat, politicienii, funcționarii publici, bisericile, organizații internaționale, etc.,. să face binele cu cap și cu calitate.

În campania aceasta am decis să ajutăm un grup de entuziaști din or. Rezina, și din or.  Comrat, care vor să ajute familiile vulnerabile, ONG-ul “Copil, Comunitate, Familie”, care lucrează cu copiii, care ajung în familii în urma dezinstituționalizării din orfelinate, și cu care vom vizita orfelinatul pentru copiii cu deficiențe în învățare din r. Leova,   cu ONG-ul Emanuel din s. Step-Soci, care lucrează cu copiii din familii vulnerabile și pe 24 dintre care i-am adus la capitală pentru distracție, și cu Departamentul Instituții Penitenciare, de la care am auzit drama copiilor din penitenciarul pentru minori din or. Lipcani.

Partea cea mai veselă însă, schimbul cadourlor pe zîmbete, urmează!

Vrei să facem binele împreună?  Noi, ca cetățeni responsabili, fără să așteptăm ca cineva să se gîndească pentru noi?

Următoare idee de a face binele, care trebuie să prindă viață, e ta, indiferent că e o idee pentru a face binele unui individ, unui grup de oameni, unei comunități sau țării întregi!

Fii altruist, ajută-ți țara! Merită, incearcă!

Gropile de pe şosea – examen retoric falimentat la abilităţi de luare a deciziilor în societatea noastră :(

Ori de cîte ori trec prin oraş şi văd, cum se repara drumurile in capitala noastra, mă ia o avalansă de emoţii grele. E un exemplu bun al superficialităţii în decizii, lipsei de responsabilitate sociala si al inabilităţii de a gestiona resursele materiale cu cap.

Nu e problema autorităţilor doar aceasta situaţie. “Cirpitul” drumurilor pe strazile capitalei este o imagine perfecta a unei culturi mînate de vînturile problemelor, a unei societăţi, prinse în capcana desărtăciunii de a aduce soluţii usoare, cu minimum deranj, la problemele acute. E un fel de spirit al lumii, în care se ofera aspirina ca soluţie pentru orice boală, fie aceasta o raceală cronică, fie ea cancer.

Nu ne place sa fim deranjaţi, iar de mici suntem învăţaţi să luptăm cu ceea ce nu ne pica bine. Reactivitatea emotivă la probleme, soluţii, care acopera problemele puroiate, în loc să le rezolve, miile de scuze pentru comortamentul respectiv sunt tare bine reflectate în situaţia cu gropile de pe strazile oraşului.

De ce nu ar risca autorităţile să caute soluţii complexe la problemele stridente de pe drumuri? Pentru că e convenabil tuturor. Celor, care iau impozite emorme, mereu crescînde pentru automobile, şi cheltuie banii nu ştiu cum.  Poporului, care e mulţumit sa aibă soluţii ieftine rapide, indiferent cît l-ar costa ele pe durată lungă şi indiferent de cîte ori trebuie să ajungă la ele din nou şi din nou. Se vor drumuri fără gropi, aici şi acum. Doar toata viaţa aşa a fost. De cînd ma ţin minte, Chisinaul primavara trece printr-un ritual, care este deja istorie, deja intrată in singe: acoperirea gaurilor cu ”plombe” ieftine.

Daca aş fi responsabilă pentru drumuri, cu toată presiunea aş refuza categoric să cîrpesc drumurile şi aş face o campanie de informare, de ce refuz să fac acest lucru.  Aş fi consolidat eforturile pentru a colecta resurse pentru reparaţii capitale. Aş jongla cu o lozincă de tipul ”impozitele tale is suficient de mari pentru ca să meriţi  drumuri mai bune”. Aş fi pus poliţiştii, în loc să se ascundă după copaci, ca să mai prindă pe cineva pentru a amenda,  să aibă grijă sa nu se avarieze automobilele în zonele mai afectate de gropi…

Oare cînd vom învăţa să fim previzibili, şi nu reactivi? Nu avem de unde… Dacă în SUA în clasa a şasea copiii trec un curs, numit ”dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor”, la noi cine ne va învăţa să rezistăm presiunilor deciziilor corecte şi profunde? Cui ii pasă să gasească soluţii durabile la problemele in ţara asta? Exemplul cu gropile este unul retoric… Ne caracterizează din plin. În orice domeniu, din pacate…