Sărbătoare excepțională cu copiii de la țară și cu toată țara

Standard

De dimineață  am avut dispoziția stricata de unele status-uri pe Facebook. Lumea din tara noastra comenta urît și sceptic referitor la sărbătoarea de azi.  Înțeleg frustrarea unora, dar cred ca noi, moldovenii (sau cel puțin mulți dintre noi), încă odată am dat dovada de trei lucruri, care, din păcate ne caracterizeaza:

1. Nu știm să sărbătorim, mai ales cu toții, ca și țară.

2. Criticăm totul.

3. Nu știm să separăm pozitivul de negativ, nu știm să creem trăiri frumoase, umbrindu-le cu critica și suspiciunile.

Oricum, am zis că nu vreau să îmi stric sărbătoarea, pe care am așteptat-o cu sufletul la gură încă din timpurile, pe cînd eram la straini (probabil, merita mulți moldoveni totuși să se mai ducă în alte țări și să învețe valoarea patriei, înainte să ne schimbăm acele 2 obiceiuri urîte).

Eu îs mîndră de țara mea, de show-ul din această zi și de mulțimea de elemente naționale, de care a fost plina ea! Sunt încurajată enorm și doresc să fac și mai multe pentru țară!

Ei, să revenim la ziua de azi.

Deoarece aveam planificat concertul de incheiere a programului  “Aprinde-ți visele” pentru copiii din s. Sofia, r. Hîncești ,  mi-am văzut de treabă.

Am avut o sărbătoare frumoasă a talentelor copiilor din sat. Am dansat, s-a cîntat din voce și la instrumente. 

Am avut-o și pe Dna Primar cu noi la sărbătoare.

Am vorbit iar copiilor despre vise și despre faptul că ei sunt comoara de preț a tării noastre, care e doar un pic mai mare la vîrstă, decît ei.

A fost frumos, simplu, dar din suflet. Am mîncat înghețată cu toții și am mers cu copiii să depunem flori la monument în sat.

Apoi am avut un timp fain cu echipa de la primărie, unde am discutat despre nevoile, pe care le au copiii și despre idea de a lansa activități pentru copii. Vreau să zic că în acest sat sunt mulți copii, care suferă din cauza că cresc fără părinți, aceștia din urmă fiind plecați peste hotare. Am întîlnit un băiețel de 12 ani, care nu este cu mama lui de la 2 anișori. Și apropo, nu fac tabără pentru prima dată, dar pot să spun cu certitudine, ca aceasta a fost dificilă. Au venit mai mulți copii, care nu au părinții în țară sau a căror părinți sunt iresponsabili. Am avut multe provocări la capitolul disciplină, cauzate, în opinia mea, de acest fapt. Existența provocărilor a fost confirmată și de către persoanele din sat. Yaka asha, Moldova, du-te peste hotare și lasă-ți copiii educați de strada si de semeni. Îmi imaginez cîți părinți în timp o să-și muște coatele în timp, cînd vor fi confruntați cu consecințe. De aceea nu pot să tac.

Oricum, facem și noi, ce putem. Cînd organizam tabăra, singurul meu gînd era să oferim dragoste copiilor, multă dragoste, nu să fim concentrați pe program. Marea mirare mi-a fost să realizez cît de multă dragoste aveau nevoie acești copii! Le-am vorbit despre vise, despre importanța de a le lua în serios. Mă întreb însă cîți copii din țară niciodată nu vor auzi însă acest mesaj… Mi-ar place să pot să continui să schimb această realitate…

După ce am sărbătorit cu lucrătorii primăriei, servind și cîte un pahar de șampanie (of, ce dor îmi era de bautirile moldovenești in SUA! Apropo, am baut și must ieri. Nu țin minte cînd am mai făcut-o.) ne-am apucat să discutăm problemele satului într-o atmosferă amicală. De fapt, de multe din ele deja știam de la copii (vezi ziarele, confectionate de copii aici). Am propus primariei să organizăm o echipă în sat, care ar face ceea ce am făcut noi pentru copii pe parcursul întregului an scolar. Sper să se realizeze!

Cînd am ieșit din primărie am observat ceea ce nu am văzut niciodată în țară la noi: un cactus, ce creștea în fața primăriei.

Am ajuns seara acasă, și, deși eram așa de obosită, am zis că oricum merită să merg în centru să văd ce se întîmplă acolo. Și nu am fost dezamăgită. Ba chiar surprinsă de show-ul din seara aceasta.  Deși mă trăgea să merg acolo, nivelul meu de așteptări față de acest show nu era prea mare datorită faptului, că în 4 iulie am văzut cum sărbătoresc americanii ziua lor de independență. Totuși, am fost profund mișcată de ceea ce am văzut. 3 lucruri le voi ține minte pentru mult timp:

1. Faptul că s-a cîntat totul despre țară, cîntece patriotice, nu doar hopa-țopa. Însfîrșit, o combinație armonioasă dintre eveniment și mesajul transmis de artiști! Bravo regizorilor!

2. Prestația teatrului “Ginta latină” a fost excepțională și reală. Cîntecul lor despre problema Transnistriei m-a atins profund. Ador arta și patriotismul in combinație.

3. Momentul de educație patriotică împreună cu Nata Albot și JurnalTV, cînd am cîntat imnul Moldovei cu toții.

Și, desigur, prestația Zdubilor la sfîrșit a fost cireșica de pe tort.

Ah da. Uitasem de focurile de artificii excepționale.

A fost o zi plină de toate. Dar mi-a plăcut. Mai vreau sărbători! Mîine mă duc la festivalul “Gustar”.  Yaka asha!

Is mîndra de țara mea!