Dați-ne înapoi sinceritatea zilei de 7 aprilie 2009!

Nu știu cum se simt alții, care au fost de 7 aprilie în stradă, dar pe mine tare mă deranjează tot ce se scrie în presă despre evenimentele din 7 aprilie mai nou. Mai ales idea că totul a fost regizat și au fost doar interese politice.

Țară, totul e doar interese la tine? Nimic autentic? Unii is obsedați de interese și numai interese văd. Discuțiile din ziua de azi la temă îmi aduc aminte de o singură frază: “Mulți eroi după război”
Pentru mine ziua de 7 aprilie este una din zile, în care am fost mîndră pentru țara mea. Ceea ce am trait mi-a dat speranță să lupt pentru viitorul țării cît pot, cu ce pot și cum pot. Încă mă mai inspiră.

Iar oamenii și grupuri ieftine din societate, care într-adevăr caută doar interese și pentru asta calcă în picioare totul, mă descurajează. Însă refuz să cred că îs majoritatea în țara asta.

Mai sper, mai cred, mai vreau să lupt!

Pozele mele de la 7 aprilie aici https://www.facebook.com/media/set/?set=a.82615942480.87222.511237480&type=3

Hmmm…Sentimente controversate dupa 918 zile

Daca sincer, nu mă bucur.

Cred ca prea mult am așteptat.

E bine ca s-a rezolvat criza politica.

Dar nu e un pas mare în dezvoltarea R. Moldova ca stat parlamentar.

Suspiciunile mele față de conducerea actuală a țării rămîn. Prea mari au fost gafele. Nu știu dacă pot să le trec cu vederea…

Îmi văd de ceea ce pot eu face cel mai bine și continui să mă uit la știri  politice în cartinși E mai putin stresant.

Si mai vedem ce comunistii vor face. Nu am liniste… Departe incă pînă la liniște și bucurie…

Posibilul pisidinti sau stiri politice de pe nenea Gugîl…în imagini doar

De la o vreme incoace nu ma uit la stiri, mai ales la cele politice de la noi din tara.

Sincer, cred ca ma simt mai linistita.
Azi, insa am fost ademenita… Eh…

Punctul  slab, prin care am fost tentata sa ma bag in stiri politice, a fost cum arata posibilul presedinte RM. Spasiba, Alexandru Gurdila. Totusi am rezistat tentatiei de a merge in detalii… A fost suficient sa vad ca are o alunica, asemanatoarea cu a lui Lucinschi si ca are nevoie de stil in haine, daca vrea. Desi nu ma deranjeaza, daca e cu suficienta atitudine sa fie un presedinte pro-Moldova. Oricum, ce prezinta ca stofa de sef de stat, nu stiu si nici nu vreau sa stiu acum. Atit.

Mi s-a dat si o idee de altfel, sa ma uit la stiri doar uitindu-ma la poze. Merg mai departe…

De azi incolo, ma duc la nenea Gugîl, la link-ul Images si scriu political news Moldova. Cred ca e suficient Să nu pierd chiar de tot din memorie cum arata politicienii

Offf…

Moldova, acuma ai President

Combinatie fatala: Dodon si securitatea nationala, branding Moldova si demnitar protestant …

Am citit recent scrisoarea lui Igor Dodon despre evanghelicii ca fiind pericol pentru securitatea nationala, etc. Aberatii! Despre care securitate vorbeste el? Despre ce ideologie, cu care vin ajutoarele in tara? Problema nu este in ideologie, cred, ci in faptul ca prea mult in singe ne sta spiritul de cersetori. Asta afecteaza tara, asta afecteaza viitorul nostru. Si asta Dl Dodon nu vede…

De fapt, cel mai mult ma deranjeaza si ma doare faptul, ca mai ales in SUA, comunistii, cit au fost la putere, nu au lucrat deloc la promovarea tarii. Ambasada modesta si ca cladire si ca eforturi precedente a avut putine sau deloc activitati de promovare a Moldovei in SUA, mai ales pe coasta de Nord-Vest (99,99% din oficiali, oameni de afaceri, etc, cu care intru in contact, imi pun aceeasi intrebare “Where is Moldova?”). Ma intreb de ce? Tot din frica aia, mentionata de catre Dl Dodon, de a fi “infectati” cu o alta gindire? Comunism pur, care isi stie slabiciunea: demagogia de “NOI” mai presus de “EU”, in care loveste crunt crestinismul autentic. Nu le convine domnilor comunisti, ca oamenii sa stie, ca au valoare si importanta si ca pot sa fie verticali si pozitivi.

Protestantii la noi in tara nu au fost niciodata bine priviti. E un fapt istoric. Desi, putini sau nimeni nu stie ca unul din demnitarii Moldovei a fost protestant si ca deschis primele scoli. M-a mirat insa sa citesc comentariile istoricilor contemporani la acest fapt: de fapt demnitarul respectiv nu a facut nimic important, pentru ca scolile lui nu au supravietuit mai mult, decit perioada conducerii sale, fiind distruse. Ce bine stim sa subminam faptele bune a celor, ce nu gindesc ca noi! E caracteristic noua, istoric! Tinem la ideologia, securitatea nationala, concepte pompoase, care in realitate nu au nici un substrat, pentru ca nimeni serios nu se ocupa de ele, pentru ca au interese in spate si pentru ca manifestarea demnitatii noastre, ca tara, pe plan mondial, este inca in faza incipienta si pentru ca nu avem profesionisti si strategii in domeniu.

Tarile capitaliste traiesc dupa alte standarte.  Este important ca oficialii moldoveni sa inteleaga odata ca mediul de afaceri, politicieni, academicienii, cei, ce sunt in serviciul public, cit si  ONG-urile din SUA functioneaza dupa alta logica. Daca stii doar sa te plingi si sa oftezi cit de grea e viata, sa stai cu mina intinsa, asteptind ajutorul cuiva, pe de o parte, iar pe de alta te dai important cu cuvinte si fraze generale in stil de Propaganda,  inseamna ca nu esti demn de parteneriate.

Unii se bazeaza pe diaspora. Insa diaspora deseori e concentrata pe a-si stabili viata in tara noua, deseori este o comunitate inchisa si nu are cum sa aiba capacitati de a promova tara pe loc. Domeniul acesta este pentru profesionisti, nu pentru femeile si barbatii, care sincer deseori cu ce pot, chiar mult mai mult decit pot, ajuta semenii lor in tara. De mentionat este faptul, ca multi din ei sunt protestanti, care is motivati de credinta lor sa faca lucruri nobile. Insa asta nu se considera a fi un fapt important. E atentat la securitate a tarii  si ideologii, ce pun tara in pericol, chipurile…

M-am ciocnit de lipsa de capacitate a diasporei in domeniul promovarii tarii. Sunt citeva minti sclipitoare, nu zic, care fac lucruri extraordinare, insa iar, cind tara isi va asuma responsabilitate pentru branding? Cred ca aceasta iresponsabilitate este unul din motivele, din care Moldova are o expunere slaba in SUA.

Exista (inca) avantajul faptului, ca lumea nu stie despre noi. Se pune intrebarea, daca tara noastra va intelege ca e cazul si timpul ACUM sa fie exploatata oportunitatea.

Este totusi de mentionat si de atras atentia guvernantilor faptul, ca tarile vecine au o politica agresiva in promovare, deseori mentionind avantajele sale pentru parteneriate, umbrind Moldova prin a descrie neajunsurile noastre.  M-am ciocnit si de asta. Ii pasa cuiva insa? Vede cineva in asta pericolul formarii imaginii negative, care apoi cu greu si mult efort se modeleaza spre pozitiv?

Vorbind despre Europa, avem si mai mult de lucru, pentru ca avem o perceptie negativa, care a fost foarte clar prezentata prin spotul publicitar negativ, facut tarii noastre pentru Eurovizion. I-am putea da in judecata pentru stirbirea imaginii. Problema este ca nu construim imaginea pozitiva si deci, nu avem ce apara. Pacat…

Se pune intrebarea, va considera guvernarea promovarea Moldovei importanta? Sau asa si vom sedea cu imaginea de tara cu mina intinsa si cu spirit de cersetori, asteptind ca nenea Sam sau altii sa aiba mila de noi?

E timpul pentru demnitate si verticalitate radicala, pentru pozitie ferma pe piata brandingului de tari!

ARISE, Moldova!

Adresare catre Marian Lupu

SIMPATIC

Stimate Dle Marian Lupu!

M-a indignat mai nou un lucru, manifestat fata de Dumneavoastra, care Va defavorizeaza enorm imaginea ca si politician, cit si increderea cetatenilor in faptul, ca meritati sa fiti tratat serios.

Sper ca Va da de gindit epitetul “simpatic” , cu care a descris Dl Voronin negocierile recente dintre PCRM si PD. In opinia mea, acesta tradeaza o atitudine de superioritate si e tare departe de termenii, in care se descriu partenerii, mai ales in politica.

In cazul, in care chiar Va intereseaza coalitia cu PCRM in viitorul Parlamemt (ceea ce eu inca sper ca nu e cazul), presupun ca V-ati si gindit cum va arata conlucrarea Dumneavoastra cu Dl. Voronin.

Inca un lucru interesant de remarcat, ca acest epitet a fost folosit in mesajul Dlui Voronin, in care el afirma ca s-a incheiat campania si ca nu ne mai numim… Sper ca intelegeti ce se intimpla… fiti prudent, va rog mult de tot!

Daca mi-ar fi deschrise eforturile mele si actiunile politice ca fiind simpatice, m-as fi oprit din drumul meu si m-as fi gindit mai bine, cine este potentialul meu aliat si daca e de incredere pentru un parteneriat strategic, mai ales, cind in spatele meu stau atitea oameni, care cred in mine.

Insa asa gindesc eu, muritor simplu.

Dumneavoastra ce veti face?

Inca sper ca veti face bine, ceea ce va doresc din suflet.

Cu respect,

eu,

Psiholog de specialitate, desi neinsemnat, dar cred ca nu fara talent in meserie.

Rezultatele votarii la Seattle: Sectia de votare nr. 365

Pt cei interesati: la Seattle s-a votat asa:
din 708 participanti: PNL-6, PD-7, PL-47, PLDM-597, PPCD-4, AMN-29,  PCRM-5, iar Neam si Tara, P. Umanist, Alianta Verde, Plesca Valeriu, Partidul Popular Republican, PSD, Stepaniuc, Partidul Muncii – cite 1.
5 voturi au fost anulate, din care unul din cauza ca votantul a scris cu pixul pe el cit de mult tine la unul din reprezentantii a partidului, pt care a votat

This slideshow requires JavaScript.

Dece, Moldova, tu imi lasi un gust amar?

sau…am obosit de patriotism…

Te-ai intrebat vre-odata ce se intimpla cu cei, care niciodata nu voteaza? Dece exista mereu la votare in jur de 40% de populatie careia nici nu ii pasa de alegeri?..

Pe parcursul intregei zile de alegeri am avut un sentiment de greutate pe suflet, care mi-au lasat primele 4% din voturi prelucrate, in care cam 50% din cistigatori erau comunistii. Toata ziua am insistat la un spectacol de pendulare intre puterile statului cu marea majoritate de cozuri ale viitorului politic numeric cazind tovarishilor (nu neaparat si real) . Vorba aia, chiar ca l-a suparat Moldova pe Dumnezeu cu ceva, ca un mos de peste 70 de ani reuseste sa tina in tensiune toata tara. E o discutie aparte despre antipatia mea fata de el.

Dar, trebuie sa recunosc, eu traiesc o stare de mare dezamagire de neamul meu. Scutiti-ma, nu e vorba de plecarea mea in SUA si de indragostirea de americani. Cred ca aceasta pasiune oarba nu e pentru mine. Imi e destul sa vad numarul proportional de mare de oameni stranii aici,  in comparatie cu Moldova. Valorific ceea ce e bun la noi si niciodata nu as zice ca totul e kaka.

Ciuda mea e pe oamenii nostri, care comod, bine- sau mai repede rau-mersi stau in gaoacele lor si is duc existenta in mijlocul unui univers individual pustiu, lipsit de orice ambitie si interes pentru cultivare a unei gindiri pozitiv-active fata de viitorul sau, si cu atit mai mult al neamului.

Mi-i asa de ciuda sa vad oamenii din tara mea pasivi si lipsiti de initiativa. Desi ma bucur pentru muulte persoane tinere faine active, ma sufoaca apasarea emotionala, care ma copleseste la gindul cite persoane sunt pur si simplu inFiDerenti fata de viata lor. De unde sa le pese de altii, de tara?…

Alegerile sunt un exemplu foarte bun in acest sens. Dupa revolutia de anul trecut, dupa zbaterile alegerii Presedintelui si criza politica, la aceeasi aproape 40% ale moldovenilor nici nu le-a pasat sa se miste un pic inainte ca sa se implice in votare. Este ridicol!

Voturile compatriotilor nostri trebuie sa salveze tara? Dece? Pentru ca puturosii si comozii cetateni nici nu se gindesc la ea? Cei, ce se duc in alte tari si mai inteleg cite ceva, incearca sa faca binefacere la cei ce sunt in tara… Ma intreb citi trintori mentali si in sens si financiar s-au format dupa ce cei cu aspiratiile mai bune si-au asumat rolul de protectori in a le face viata celor din Moldova mai frumoasa. Si acest lucru are loc incepind cu parintii, care trimit bani copiilor nesupravegheati, compensing in acest fel prin jucarii scumpe si bani sentimentul de vina pentru faptul ca nu se afla cu copiii lor (uneori si pt 10 ani), pina la alegerile de azi, cind, de fapt diaspora a depus efort si sacrificii pentru a veni si a vota pentru tara, care nu prea si s-a format ca tara bine, fiind prea tinara, si care nu le-a oferit nimic, decit descurajarea prea mare pentru a ramine in ea.

Dece diaspora trebuie sa salveze Moldova de la pendulari inutile, sau chiar destructive intre Est si Vest? Dece Moldova nu poate singura sa aiba grija de sine? Dece  este nevoie de sacrificiu ale unor oameni, precum Lilian, care, locuind la ceva distanta de la sectia de votare din Seattle, vine cu sotia si cu 3 copii din Canada sa voteze? Lui ii merge mult mai bine acolo, ca in Moldova, si el s-ar putea sa nu intentioneze sa benificieze de posibilul rezultat dorit al alegerilor niciodata.

Dece omul acesta poate sa se deranjeze sa mearga cu masina pina la sectia de votare, trecind chiar si vama? Iar  electoratul nostru, locuind aproape de sectii de votare (deseori mai multe intr-o comunitate) nici nu se gindeste la participare?

Fiind in SUA, ma deranjeaza rau faptul ca tara nu are vizibilitate si aici eu, ca Patrioata Frasina, m-am apucat de diferite proiecte. Colegii mei din celelalte 11 tari stau bine mersi si scot perii suri managerului ca nu le convine ba una, ba alta la scoala. Dar eu organizez receptii, intilniri, vizitez diferite locuri, ca nebuna, ca sa le fac celor de la Seattle prezentari despre tara si sa ii intreb pe toti daca ar fi interesati in organizarea activitatilor interesante pentru Moldova… Si asta in timp ce cetatenii nu se strezeaza prea tare… Pentru dece mie imi trebuie? Si pentru dece altora asa de putin le pasa???…

Infine, is suparata pe rezultatele alegerilor. Chiar daca ar fi fost diaspora un colac de salvare, m-ar fi durut oricum sa stiu ca cei de pe loc is pasivi…

Imi aduc aminte de secventa din filmul “Forrest Gump”, care dupa ce a fugit timp de 3 ani, pur si simplu  s-a oprit si a zis “Am obosit, merg acasa”. Cred ca acelas lucru il simt si eu. Am obosit si vreau acasa. Cu o singura diferenta ca nu am casa…

O si-ni treaki… Stiu ca o si-ni treaki

P.S1. . Baiatul din imagine, care a venit sa voteze cu mama lui, o inreba despre votare: “Da shi-i asta, mama? E o joaca?” Cred ca are dreptate…

PS2. Bine ca asta are sens pentru mine , indiferent de  realitatile, cu care ma confrunt.

Si iaca inca ceva poze de la Sectia de Votare 365 din Seattle.