După o decizie dificilă

Această postare o datorez Doamnei Nata Albot, care a scris personal și profund despre religie recent. Apreciez mult stilul ei explorator și curajul de a fi ea însăși, de a fi responsabilă inclusiv pe sufletul și căutările ei după Divinitate. Deși presupun că nu ne regăsim în aceleași viziuni despre Dumnezeu, cred că este mult mai sinceră și mult mai plăcută lui Dumnezeu, decît ceea ce oferă mulți religioșii: pseudo-perfecțiune, reguli sufocante și o imagine a unei Divinități departe de a fi personală, atrăgătoare, atotcuprinzătoare și iubitoare.

Recent am luat o decizie să nu mă implic oficial în subiecte controversat-discriminatorii pe fundal de religie și legea-antidiscriminare, să nu iau parte nimănui în luptele,

care frămîntă societatea, pentru că nu vreau să risc să creez o imagine falsă a unui Dumnezeu impersonal, plin de rigori și nebun după perfecțiune sau a unei Divinități impersonale, care nu are verticalitate, maleabile după cum vor mușchii noștri. Trebuie să mărturisesc că riscului a fost expus în primul rînd sufletul meu. Tot mai învăț să valorific sufletul meu…

Țin să menționez că mi s-a dat foarte greu o astfel de decizie.  Știu că nu mă potrivesc nici într-o tabără de gîndire. Dacă sincer, mă speria tare singurătatea,  care urma să se producă după. Mă speriau, de fapt multe lucruri: de la frica de probleme în carieră, pînă la predarea anatemei de către biserică. Însă eu mi-am ales calea mea. Calea MEA.  Și mă simt mult mai bine astfel, chiar cu riscul, pe care însfîrșit mi l-am asumat că nu voi găși o  comunitate creștină, pe care o caut, riscul, verbalizat, de altfel crud, de unul din foștii mei lideri religioși. Ma speriat mult, dar îi dau dreptate. Însă nu mă mai tem de asta. Dimpotrivă, cred că am scăpat de mulți oameni și medii nepotrivite și am făcut loc pentru alții: mai sinceri, mai imperfecți, mai căutători după autentic, înclusiv în raport cu Divinitatea.

Cred că am  mai și învățat să nu îmi mai fie frică de ce decid. Și nu mai contează că unii mari profesioniști mă iau peste picior din cauza credinței mele și mă văd prin prisma prejudecăților lor față de cei, ce cred în Dumnezeu, și nici că sunt numită în culise eretică  de către creștini din cauza viziunilor mele referitor la ce este religie și credință.

Cred că fiecare are drumul lui catre  cunoașterea Divinității, pînă se regăsește în iubirea și accaptarea necondiționată și vindecătoare a Lui. Ma bucur că la Dumnezeu nu se merge cu hurta, sablonat, ci individual si personal, intim. Sunt convinsă că El apreciaza cel mai mult o inimă sinceră cu El. Cel, care a creat diversitatea de culori, de note, de păsări, animale și mirosuri, oare a fost așa de narrow-minded să închidă ochii la diversitatea, profunzimea, ba și la dimensiunea complexă a dramei și a traumelor sufletelor umane? Nu mi-L imaginez să intre cu bocancii în sufletul meu, să mă deposedeze de coroana responsabilității spirituale prin a-i face pe alții mai responsabili și cu mai mult discernămînt referitor la intimitatea mea cu El.

Nu sunt perfectă, dar nici nu cred că nu am ce să schimb în viața mea. Însă mă bucur că El este Acela, Care mă cheamă iar să fiu eu însămi și să Îi  ofer loc LUI, și nu oamenilor, care pe drept sau pe nedrept se numesc ai Lui, în sufletul meu. Asta schimbă totul. Asta mă schimbă pe mine. În rest totul e șubred și neînsemnat. Un lucru îmi doresc: să rămînă El, vocea Lui, călăuzirea Lui, înțelepciunea și discernămîntul Lui prioritate pentru viața mea. Mereu… Deși nu reușesc, știu că această dorință a mea Îl face să se arunce după mine, cînd mă pierd în mulțimea labirintelor vieții și vocilor din jur.

Nata, meditația la lucrurile astea mi-a adus lacrimi pe obraz. Mi-ai anintit încă odată ce este valoros cu adevărat.

Interesant și fascinant este modul, în care Dumnezeu folosește oamenii simpli, muritori, nu cu pagoane bisericești, să se atingă de sufletele umane.

Mi-ai amintit de un cintec a lui Amy Grant “Better than an Halleluaj”. Mersi mult!

P.S. Nu cred că religioșii mă vor înțelege. Dar e ok. Important că eu mă înțeleg Și EL

Omul…

O fărîmă de infinit,

strecurată în albia limitată a timpului

Încearcă să trăiască.

Are vise, folosește smailikuri pe rețele sociale, își dorește Ipad

Și suferă.

Uneori în realitatea sa colorat-incoloră

Se aude o voce

Cu tembrouri insonore

“Cine sunt eu?

Ce fac, de ce fac și pe cine să cred,

cînd e vorba de mine?

Să aibă dreptate colegul, ce rîde de bucurie, că reușește să afirme ca e mai deștept ca mine, înjosindu-mă?

Sau șoferul ce țipă la mine că lovesc prea tare ușa la rutieră și că va trebui să achit pentru un lacăt stricat?

Sau Oleg Brega, ce zice să am curaj?

Unii îmi spun că sunt geniu, alții mă calca-n picioare

Viața e un incendiu sau poate ea oare fi o oază cu vînt dulce de mare și soare?

Vreau relaxare, dar vreau și forțare, vreau umilință, dar vreau și valoare.

Cîntecul meu e un cînt de căință în timp ce o parte din mine e rebelă…

Cînd voi reuși să mă las de cuvinte sau să le învăț pe cele potrivite

Ca să pot exprima ce sunt eu?

Viața dictează prea multe cuvinte, însă …

Vreau să cunosc cît mai mult, să țin minte

Dar cine sunt eu?…”

În mijlocul frînturilor de idei despre sine

Omul se pierde, lăsînd să-l osînde

Familia, care îi zice că nu-i bun de una de alta,

Și fata, ce-alege să fie cu altul.

Crezînt că acestea sunt normă… și e realitatea crudă despre sine…
Multe se-ntreabă, trăind, omulețul,

Simțindu-se mic între voci și povețe

Vocea lui însă demult este stinsă

Poate e cazul să fie aprinsă?
Să înceapă să creadă în sine, să-și zidească el singur

Părerea despre sine, ce să aibă valoare?

Să învețe ce este aprecierea auntentică a lui

Nu a altora, după interesele și stările lor de spirit,

Ci real, în armonie cu sufletul, cunoscîndu-se ceea ce este și slab și tare?

Omul… cît de multă lumină și soare,

Talent, maiestrie și luciu…

Dar nu știe să se bucure de ele nici la el, nici la alții…

Pentru că i s-a spus de mic că nu este bine

Să vadă ce este bun în el

Ca să nu se mîndrească…
Și el, omul, era destinat să strălucească

Să poată valorifica fiecare fibră a complexității excepțional de superbe a ființei sale.

Și să aducă bucurie.

Da, e cazul să strălucească…

MBTI- un instrument foarte bun in a-ți valorifica tot ce este mai bun în tine.

Nu e concept de inventat bicicleta, dar merită reflecții și asumări personale in 2011

In prima zi de An Nou m-am asezat sa imi fac parte de obiceiul (aproape) zilnic: sa citesc din Cartea Sfinta. Deschizind-o la intimplare, in incercarea de a gasi un Psalm in Vechiul Testament, ochii mi s-au oprit la cartea Eclesiastul si anume la textul de la inceputul capitolului 10:

“O musca moarta strica amestecul de untdelemn al celui ce pregateste miresme; putina nebunie strica pretul la multa intelepciune.”

Textul respectiv in traducerea moderna “The Message”  in limba engleza a Bibliei  suna un pic mai clar:

“Mustele moarte in parfum il fac sa miroase urît,

Și puțină nebunie discompune un conținut mare de înțelepciune”…

Cu toții ne dorim ceva să se realizeze în Anul Nou. În încercarea de a-mi trasa și eu un șir de dorințe, m-am gindit ca nu ar fi rău ca anul acesta sa beneficiez de mai multă înțelepciune. Ca deșteapta îs, inteligentă la fel, însă la capitolul înțelepciunii mai am de învățat. Mai ales ca viața nu e un șir de evenimente previzibile, și nici nu e un plan programat. Și nu mă pot lăuda că tot timpul știu, cum să acționez bine. În opinia mea, mereu este nevoie de mai multă înțelepciune și de cunoaștere, discernere a laturilor noi a acestora in abordarea complexității vieții…

DEX-ul defineste înțelepciunea astfel:

ÎNȚELEPCIÚNE s.f. Capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor. ♦ Cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere. – Lat. intellectio, onis.

Alte dicționare vorbesc așa despre înțelepciune:

 

Dictionar: Dicționar de sinonime |

ÎNȚELEPCIÚNE s. 1. (latinism rar) sapiență, (înv.) înțelepție, mândrie, mândroste, preamândrie. (~ lui era vestită.) 2. filozofie. (Din ~ poporului român.) 3. chibzuială.

Dictionar: Noul dicționar explicativ al limbii romane – NODEX |

ÎNȚELEPCIÚN//E ~i f. 1) Facultatea de a înțelege și de a judeca adânc lucrurile. 2) Judecată cumpănită;chibzuială. ♢ Cu ~ cumpătat. [G.-D. înțelepciunii] /<lat. intellectio, ~onis

 

Wikipedia si ea are un articol interesant la tema (în l. engleză)

http://en.wikipedia.org/wiki/Wisdom , unde se abordeaza conceptul din punct de vedere filosofic, religios si psihologic.

Filosofia la general privește înțelepciunea ca și abilitatea de a-ți folosi cunoștințele în modul cel mai bun.

Psihologia, deși încă se împiedica, spune că e o armonie între cunoaștere, experiență și acțiune.

Interesant este faptul ca multe religii sunt preocupate de această temă, de la Egiptenii și Grecii cu zeii înțelepciunii, la Iudaism cu sentimentul de justiție, corectitudine, legați strîns de concept. Acesta din urmă subliniaza importanța atitudinii de reverență față de Autoritatea Transcendentului,  ca și baza a înțelepciunii. Creștinismul face diferența între înțelepciunea maselor și cea Dumnezeiască, iar Koranul afirmă că înțelepciunea este oferită la alegere unor oameni ca dar de la Dumnezeu.

Pe lîngă astea, unele reflecții prețioase asupra înțelepciunii găsim și în religiile orientale. Confucius susține ca  învățarea face parte din înțelepciune, iar Budismul oferă mai mult o descriere a manifestărilor înțelepciunii la o persoană. Taoismul vorbește despre înțelepciune ca și abilitatea de a discerne ce și cînd să/să nu spui. Mi s-a părut interesant și conceptul, descris de către religia Misopotamiei, Enki, care susține că înțelepciunea este obținerea echilibrului, definiție, care îmi trezeste mai multe întrebări, decît mă ajută să găsesc răspuns. Nu sunt lipsite mitologiile nici de idea înțelepciunii ca și sacrificiu, pina la cel fizic.

Sa încerc să resum cele mentionate mai sus la o definiție. Să vedem ce-mi iese. Welcome să comentați.

Înțelepciunea este un proces continuu de cunoaștere, de experiență și de experimentare, rezumate la creștere conștientă în discernămînt, cu scop de a satisface  tînjirea omului după respect în relația cu sine, cu mediul, cu oamenii și cu Transcendentul.

Nu ma pot lăuda cu posesia tuturor aspecte ale discernămîntului. Imi doresc crestere în 2011. Celor, care înțeleg idea, le doresc și lor baftă!

Viata…pacea…religia in scoli… nu e vorba de un film a-la Batman…

Din “Peaceful warrior”

Viața are doar trei reguli și deja le știi.
- Paradoxul, umorul și schimbarea.
- Paradoxul.
- Viața e un mister. Nu risipi timpul, încercând să o înțelegi.
- Umorul.
- Să ai întotdeauna simțul umorului, în special față de tine. Eo forță cum nici nu-ți imaginezi.
- Schimbarea.
- Să știi că nimic nu ramâne la fel.

Numai am terminat sa ma uit la filmul “Peaceful warrior”. Asa, de dimineata pe racoare. Titlul contradictoriu al acestui film trezise interes in mintea mea. Cum poti sa lupti si cum poti sa pui cuvintul “pace” alaturi?

In incercarea de a ghici raspunsul la intrebarea mea, am ales sa ma uit anume la acest film din colectia de filme de pe DVD-ul primul luat in incercarea de a scapa de plictis si neliniste din inima mea…

Trebuie sa recunosc, ca traiesc o perioada bulversata, plina de emotii dulce-acrisoare si destul de intensa. Nu tot timpul a fost asa. Insa, in tot procesul asta incontrolabil al vietii, ma urmareste o frica… frica de a nu lua decizii, care ar stirbi din fericirea mea…

Incercind sa ma temperez in mijlocul ritmului nebun al vietii si sa imi fac timp pentru a evalua in ce directie o apuc eu sau, mai bine zis, subconstientul meu, am zis ca destul de bine ar fi sa mai ascult ce ar zice un om experimentat, intelept, despre viata mea si ceea ce mi se intimpla. Si, deoarece nu prea am pe cineva, care ar sti/ar putea sa ma asculte si sa ma ghideze, m-am pornit sa caut un film. De data asta am vrut film (alta data prefer predici, carti si alte resurse audio).

Si nu am dat in bara in alegerea mea. Desi initial, cind am dat de titlul filmului, ma gindeam ca subiectul va fi legat de lupta de a face binele, cum o facea Batman… Insa m-am inselat. Si in acelasi timp m-am bucurat ca subiectul nu este acesta, pentru ca fantasmele a-la Batman din start pica testul realitatii. E mult mai dificil sa stii sa-ti traiesti viata intr-un mod extraordinar fara capacitati supranaturale, cu greseli si cu limitari.

Si tocmai despre asta e filmul: alegeri aiurite, emotii nestapinite, vise alimentate de motivatii pseudovaloroase, cit si o viziune absolut neconstientizata asupra vietii, bazata pe impulsuri, care are, de altfel, o putere nebuna.

E un film despre transformare, despre un luptator pasnic, pasnic pentru ca nu e in razboi cu lumea, ci e in razboi cu sine insusi, si lupta pentru pace nu in lume, ci pentru pace cu sine insusi. E o lupta. Am inteles din film, sau mai bine zis, am constientizat, ca pacea interna ni se da prin lupta. Nu este un sentiment, asa de mult cautat in practici occidentale, si nici o stare, pe care o contempleaza multi crestini in incercarea de a se ruga. Pacea ni se da prin lupta cu noi insine si una apriga.

Am mai invatat ca pacea este o traire tare subreda. Nu se instaureaza in inima odata pentru totdeauna. Are foarte multi inamici. Si mai ales atunci, cind esti foarte activ, cind is foarte multe de facut, cind evenimentele vietii te solicita cel mai mult, te poti trezi ca ea te paraseste. Chiar in momentele, in care ai nevoie de ea cel mai mult. De fapt, cred ca noi o parasim.

Dece pleaca pacea? La fiecare persoana cred ca e un raspuns aparte. Voi incerca sa punctez dece am lasat-o eu. Mai nou, ocupindu-ma de tot amalgalmul nou de evenimente, legate de predarea obligatorie a “Bazelor Ortodoxiei” in scoli, m-am trezit confruntata cu mai multe situatii, cu mai multe caractere, cu mai multe atitudini.

As vrea sa punctez doar una. Deoarece sunt pentru prima data participanta la astfel de evenimente, mi-am trait nesiguranta din plin. Si e normal sa te simti in nesiguranta, cind faci ceva pentru prima data. Am incercat sa ghidez sentimentul meu spre a invata de la cei mai tari din rindurile colegilor meim pe care ii admir si sa fiu atenta si sa veghez la pasul meu.

Am invatat si am actionat. Normal, ca emotional am fost provocata. Trebuia sa am curajul de a spune lucrurilor pe nume asa, cum credeam eu, dar fara manipulari (pentru ca nu cred ca manipularea e demna de mine, desi ma tot incearca), in pofida sfidarilor, sa fac fata  nesigurantei mele, prejudecatilor fata de motivele mele de a ma implica in toata zarva asta, si mai nou si replicilor sfidante, de injosire si tratare la mina a doua din partea  unor oameni, in fata carora mi-am permis sa fiu sincerca, cind am simtit nesiguranta.  E destul de neplacuta toata treaba asta…

In  mijlocul acestor trairi m-am trezit destul de deprimata… Ma intrebam dece? Uitindu-ma la film, am inteles dece. Is prea multe ambitii in jur. Si am fost si eu infectata de ele. Pe undeva m-am prins in lantul luptelor externe, lasind adrenalina altora sa-mi stirneasca si adrenalina mea. Am prins falsul dorintei de a controla, de putere a altora, de victorie cu orice pret. Uitindu-ma la film, mi-am dat seama de inselaciunea inimii, care ma pastea. Am reusit sama opresc in fata ispitei de a lansa un proces mental nebun de creare a ideilor si strategiilor, care sa imi dea beneficii aici si acum.

M-am oprit. Nu mai vreau control, victoria nu mai este scop. Toate actiunile mele le privesc ca si o miscare ferma, o calatorie prin viata cu motivatii sigure si nobile, care acuma trece prin subiectul zgomotos al predarii obligatorii a religiei in scoli. Insa nu as vrea ca acest subiect si aceasta portiune de drum sa-mi dirijeze viitorul. Si nici spiritele, ce bintuie in jur si incearca sa ma traga de partea lor. Nu vreau ca subiectul hot sa imi creeze dependente.

Voi ramine sa lupt, lasind ca lupta cu mine insumi sa-mi fie prioritate. Si voi renunta la orice, ce m-ar slabi din aceasta prioritate. Vreau calea vietii mele sa fie trasata in asa fel, incit, raminind 1:1 cu mine insumi, sa fiu mindra de mine si de motivele, carora le-am permis sa ma miste inainte in viata. Aceasta si este prietenia cu pacea, lupta pentru pace.

Slava, puterea si banii  is ispitele mele… A oricui, care intra in procese de genul asta… Ele fura pacea…

Imi pare rau sa vad atitia oameni, care si-au tradat pacea…. Asa de multi am vazut mai nou…  Imi pare rau, dar mai am si eu de invatat aici…Nu sunt mai buna ca nimeni din ei… Tendintele firesti le am la fel ca si ei… Ma bucur ca le constientiezez… Si nici asta cred ca nu e meritul meu, ci a lui Dumnezeu, care vegheaza la viata mea…

Voci versus Voce…

Prin multitudinea de voci,

In mijlocul zgomotului lumii

Si strigatelor mute ale inimii mele

Ajuta-ma sa stau lipita de Tine.

Printre sunete stridente ale confuziei,

Scirtiit al viselor naruite,

Vorbe cintate ale criticilor egoisti

Ajuta-ma sa aud vocea Ta blinda.

Cind lumea-si vocifereaza in cor de falseturi

Nulitatea valorii mele

Si absurditatea relatiei mele cu Tine

Ajuta-ma sa te caut si mai mult.

Printre voci deranjante ale pseudo-prietenilor,

Cu toata straduinta falsa de bine a celor, ce ma cearta,

Cind praf a ramas din pacea din mine,

Ajuta-ma sa Te caut…

In mijlocul autotradarii, lasind pe altii sa-mi spuna ce e rau si ce bine in jur

Si in mine,

Oricit de mult praf nu ar fi in inima mea,

Si cit de mult  nu mi-ar veni sa stranut in incercarea de a face curatenie in ea,

In mijlocul fricii

Si uneori si neplacerii de a ma cunoaste pe mine,

Prezenta Ta transformatoare,

Cu vocea Ta blinda si plina de farmec si iubire

Aduce lumina asupra tainelor inimii mele,

Ascunse chiar si de mine,

Si ma elibereaza de poverile fricii de a-mi recunoaste motivatiile absurde.

Apoi simt ca sunt om ca toti oamenii:

Supus fricilor si bulversarilor,

Care nu ma mai mira

Si nici nu ma impiedica sa ma cred normala

Cit si pe cei din jur.

In mijlocul dragostei, atentiei si acceptarii Tale

Tu, spunindu-mi ca sunt minunata,

Toata indoiala dispare

Si inima isi gaseste odihna si vindecare

In placerea prezente Tale…

Notite pe foite-2: cind sentimentul de valoare personala e lezat…

Adu-ţi aminte de următoarea ilustraţie:

Bondarul si aerodinamica

In urma cu mai multi ani, chiar pina in 2000 aproximativ, se spunea că savantii in aerodinamica au calculat ca este imposibil ca un bondar sa zboare. Mai multi specialisti in domeniu nu reuseau sa explice zborul unui bondar. Unii chiar ziceau că potrivit tainelor aerodinamicii, bondarul nu ar trebui sa zboare, pentru că e prea mare pt aripile lui fragile si nu are deloc forma aerodinamica). Ei, cu timpul ştiinţa a evoluat şi a explicat tainele zborurilor unui bondar.

În tot timpul acesta fericitul nostru bondar nu ştia despre zbaterile savanţilor. Chiar era ignorant. Părerile savanţilor despre cît de mult se conforma el ideilor lor niciodată nu l-au împiedicat să zboare.

MORALA: să nu-ţi pese de ceea ce zic alţii, sau de ceea ce ei pun la îndoială în tine Eşti mult mai mult, şi, deci, poţi mult mai multe, chiar daca unii se înşeală, crezînd altceva !

P.S.1 Pentru cei ce înţeleg (Eu – nu prea ) ” Bondarii respecta absolut toate legile fizice . Problema este ca fara sa aiba notiuni de aerodinamica ( capitolul curgeri viscoase in regim turbulent ), reusesc sa integreze ecuatiile Navier-Stocks in timp real, cea ce nici un sistem mecanic nu a reusit pina acum sa o faca .”

P.S.2 http://www.news.cornell.ed u/releases/March00/APS_Wan g.hrs.html – descoperiri despre conformarea aerodinamicii zborului bondarului

Scriu despre faptul ca nu vreau sa scriu.

Mai nou is ocupata peste cap. Iar blogging-ul meu e in concurenta cu micile distractii virtuale cu prietenii de pe Facebook. De zece zile cred ca nu am scris. Insa nu odata a trebuit sa tin cont de prioritati si sa aleg sa scriu… chestiute oficiale pentru serviciu .

Infine, iata-ma aici din nou. Si sincer, imi dau seama ca vreau sa scriu despre faptul ca nu vreau sa scriu Unele file din viata mea, unele vibratii ale sufletului, ale inimii imi dau seama ca le vreau doar pentru mine. Is prea intime ca sa le impartasesc. E intre mine si Dumnezeu. E o lume aparte, despre care nu as vrea sa vorbesc, prefer sa o las sa fie secretul meu si al Lui. E doar intre mine si El.  Mi-a spus atitea, mai ales astazi. Si mai are de spus, stiu ca imi pregateste o surpriza – un coctail de vorbe dulci si intelepte, care imi vor face sufletul mai liber si mai implinit, chipul si sufletul – mai asemanatoare cu Cel, cu Care-mi pentrec timpul, iar cararea vietii – mai limpede si mai bogata.

Sunt fericita Contemplez sa fiu si mai si

Something to think about…searching for myself… searching for Him…

I denied the truth that was written in my heart
I demanded proof before my faith could really start
religion has its weaknesses when it’s runned by man
and man isn’t perfect that took a while to understand

people places and things are easily accused
for weak decisions consciously or subconsciously choosed
I ask myself each day what are the right things to do
there’s so much information that’s untrue

I’m on my search
for truth
cause I urge for you
I’m on my search for truth
on my search for you
I’m on my search
for truth
cause I urge for you
I’m on my search
for truth
on my search for you

I find you can be nothing if it’s nothing you believe in
and the consequences of half truths are deceiving
I’m in the learning process of loving my neighbor as myself
in a state of the art
I come to knowledge of my inner wealth
lies and sin interfere with my intelligence
and will
and my faith gets tested every time my body
falls ill
by following nature’s laws that have been there from the start
I strive to pridelessness in the heart

I’m on my search for truth…
I denied the truth that was written in my heart
it took me a few crucial wacks before I could really start
searching for the meaning and my mission in this life
which brought me back to dreams of children with my future wife
travelling miles to find old values in this present day
it’s hard to stay on track when temptation doesn’t stay away
“do to others as you would have them
do to you”
that’s my motto I hope you have one too
I’m on my search
for truth…

I’m on my search for truth…

search for truth
urge for you
search for truth, I’m on my search for you

In incercarea de a ma cunoaste mai bine…

Intrebarea, la care incerc sa gasesc raspuns mai nou este, dece respingerea doare…

Nu m-am gindit ca asa de cumplita poate fi durerea, insa asta e. E straniu… De obicei nu prea dureaza mult sa ma refac, daca cineva imi impune oarecare limite, insa in urma unor circumstante, prin care am trecut saptamina trecuta, mi-a ramas o povara pe suflet… Nu pot sa inteleg dece. Dece nu pot sa traiesc viata normal? Dece trebuie sa ma doara?

Presupun ca mi-a pasat prea tare si m-am implicat emotional prea mult in situatia, prin care am trecut.  Uitasem de mine, in incercarea de a ajuta… Si acuma trebuie sa suport consecinte… Tot ma intreb dece asa de tare ma avint eu in multe chestii, mai ales in alea, legate de problemele altora… Nu stiu, probabil, prea putine lucruri fac, prea putin sunt ocupata, daca imi ramine timp liber sa ma imprastii cu eforturile mele emotionale si mintale…

Probabil, ca imi lipseste si focusarea… Deja a treia luna sunt in asteptarea rezultatelor unui concurs… Mai am maximum o saptamina si jumatate de asteptat… Insa e greu… E greu sa imi ghidez viata in 2 directii, incercind sa prind doi iepuri: sa ma pregatesc pentru plecare in SUA, daca cistig concursul, si sa ma focusez sa imi construiesc viitorul mai departe, daca nu trec concursul… Cred ca in mijlcul acestei asteptari stagnasem pe undeva la un moment dat si am imbratisat prima activitate, aparuta la orizont, ca sa-mi aduca diversitate… Si am dat-o in bara…

Oricum, tre sa recunosc ca is derutata… si nu-mi ajungea cita deruta am, mi-a mai trebuit sa ma bag acolo, unde nu-mi fierbe oala… Acuma is si derutata, si plus la asta, si ma doare ceea ce mi s-a intimplat…

Da, o concluzie importanta pentru viata: ai grija unde iti bagi capul, cind esti derutat… Eh, oare cind oi invata eu minte la acest capitol? Da, is desteapta, depasesc orice… Insa asa de mult as vrea sa trec in rindurile celor intelepti: sa mai stiu sa si ocolesc unele gropi, din care pot iesi cu usurinta…

Ramine totusi sa lucrez pe 3 planuri:

1. Sa ma clarific cu deruta asta, daca pot… nu stiu, daca se poate face ceva WOW, ca aceasta saptamina si jumatate sa treaca mai vesel… Tre sa ma gindesc….

2. Sa depasesc durerea… Aici n-ai ce face, tre de rabdat si depasit… O sa-mi treaca  Desi, nu prea stiu ce sa fac ca sa fie mai repede… Insa trebuie… nu am timp de autocompatimire si de depresie… desi o sesiune de deplingere nu mi-ar strica pentru sanatatea mea emotionala pe viitor

3. Sa invat sa fiu mai rece, cind e vorba de a ajuta…. Cum zicea profa mea: “implicarea emotionala controlata”… nu-mi placea vorba, pentru ca nu ma caracteriza, insa iar imi dau seama ca e buna De altfel, minte am, stiu ce au nevoie cei din jur, efort pot depune mult pentru a-i ajuta si nu-s zgircita …Insa… macar emotiile sa mi le pastrez pentru mine

Infine, viata continua! Am invatat iar ca is impulsiva la decizii… si ca ma doare asta uneori… si ca nu stiu ce sa fac cu asta ))))  nu-mi imaginez sa fiu vreodata calculata si echilibrata, insa tind… si atita timp cit traiesc, mai am sansa…. sa ocolesc gropile, nu sa ies din ele… sper

Ceva a murit in mine…

De felul meu sunt tare visatoare. Insa nu doar atit. Is si ambitioasa. Si de obicei stiu sa lupt si sa obtin ceea ce imi doresc…

Insa cred ca ziua de ieri imparte viata mea in 2: s-a incheiat perioada de visare. Incepe un timp de realism… Nu cred ca va fi unul crud, deoarece stiu ca natura mea de visator/vizionar mai greu ar muri, insa exista un domeniu in viata mea, in care nu mai e loc de vise. E trist, insa asta e…

Este loc doar de un vid… care, de altfel imi place si emotional ma aranjeaza.

Ce va iesi din asta, nu stiu, insa pe de o parte, ma sperie, pe de alta, ma impinge irezistibil sa imi traiesc viata. Cred ca de acum incolo voi avea mult curaj pentru realizari… si le voi avea… si posibil, nu mici…

E ciudat… sa mergi prin oras si sa iti dai seama ca viata average nu mai este de domeniu tau… ca ai un destin, care nu va fi dupa scenariul vietii majoritatii oamenilor, si ca acesta pe multi nu-i va satisface, inclusiv pe parintii tai…

E si mai ciudat, ca nu stii care este acest destin… urmeaza a fi trait zilnic si descoperit picatura cu picatura… si asta si e o viata traita din plin…

Cred ca prea mult am visat… ma duc sa-mi traiesc viata…

Incerc sa inteleg ce se intimpla… cred ca totusi din visatoare ma voi transforma in vizionara… vom vedea… Da… Ma duc sa-mi traiesc viata…