Rezultatele votarii la Seattle: Sectia de votare nr. 365

Pt cei interesati: la Seattle s-a votat asa:
din 708 participanti: PNL-6, PD-7, PL-47, PLDM-597, PPCD-4, AMN-29,  PCRM-5, iar Neam si Tara, P. Umanist, Alianta Verde, Plesca Valeriu, Partidul Popular Republican, PSD, Stepaniuc, Partidul Muncii – cite 1.
5 voturi au fost anulate, din care unul din cauza ca votantul a scris cu pixul pe el cit de mult tine la unul din reprezentantii a partidului, pt care a votat

This slideshow requires JavaScript.

Dece, Moldova, tu imi lasi un gust amar?

sau…am obosit de patriotism…

Te-ai intrebat vre-odata ce se intimpla cu cei, care niciodata nu voteaza? Dece exista mereu la votare in jur de 40% de populatie careia nici nu ii pasa de alegeri?..

Pe parcursul intregei zile de alegeri am avut un sentiment de greutate pe suflet, care mi-au lasat primele 4% din voturi prelucrate, in care cam 50% din cistigatori erau comunistii. Toata ziua am insistat la un spectacol de pendulare intre puterile statului cu marea majoritate de cozuri ale viitorului politic numeric cazind tovarishilor (nu neaparat si real) . Vorba aia, chiar ca l-a suparat Moldova pe Dumnezeu cu ceva, ca un mos de peste 70 de ani reuseste sa tina in tensiune toata tara. E o discutie aparte despre antipatia mea fata de el.

Dar, trebuie sa recunosc, eu traiesc o stare de mare dezamagire de neamul meu. Scutiti-ma, nu e vorba de plecarea mea in SUA si de indragostirea de americani. Cred ca aceasta pasiune oarba nu e pentru mine. Imi e destul sa vad numarul proportional de mare de oameni stranii aici,  in comparatie cu Moldova. Valorific ceea ce e bun la noi si niciodata nu as zice ca totul e kaka.

Ciuda mea e pe oamenii nostri, care comod, bine- sau mai repede rau-mersi stau in gaoacele lor si is duc existenta in mijlocul unui univers individual pustiu, lipsit de orice ambitie si interes pentru cultivare a unei gindiri pozitiv-active fata de viitorul sau, si cu atit mai mult al neamului.

Mi-i asa de ciuda sa vad oamenii din tara mea pasivi si lipsiti de initiativa. Desi ma bucur pentru muulte persoane tinere faine active, ma sufoaca apasarea emotionala, care ma copleseste la gindul cite persoane sunt pur si simplu inFiDerenti fata de viata lor. De unde sa le pese de altii, de tara?…

Alegerile sunt un exemplu foarte bun in acest sens. Dupa revolutia de anul trecut, dupa zbaterile alegerii Presedintelui si criza politica, la aceeasi aproape 40% ale moldovenilor nici nu le-a pasat sa se miste un pic inainte ca sa se implice in votare. Este ridicol!

Voturile compatriotilor nostri trebuie sa salveze tara? Dece? Pentru ca puturosii si comozii cetateni nici nu se gindesc la ea? Cei, ce se duc in alte tari si mai inteleg cite ceva, incearca sa faca binefacere la cei ce sunt in tara… Ma intreb citi trintori mentali si in sens si financiar s-au format dupa ce cei cu aspiratiile mai bune si-au asumat rolul de protectori in a le face viata celor din Moldova mai frumoasa. Si acest lucru are loc incepind cu parintii, care trimit bani copiilor nesupravegheati, compensing in acest fel prin jucarii scumpe si bani sentimentul de vina pentru faptul ca nu se afla cu copiii lor (uneori si pt 10 ani), pina la alegerile de azi, cind, de fapt diaspora a depus efort si sacrificii pentru a veni si a vota pentru tara, care nu prea si s-a format ca tara bine, fiind prea tinara, si care nu le-a oferit nimic, decit descurajarea prea mare pentru a ramine in ea.

Dece diaspora trebuie sa salveze Moldova de la pendulari inutile, sau chiar destructive intre Est si Vest? Dece Moldova nu poate singura sa aiba grija de sine? Dece  este nevoie de sacrificiu ale unor oameni, precum Lilian, care, locuind la ceva distanta de la sectia de votare din Seattle, vine cu sotia si cu 3 copii din Canada sa voteze? Lui ii merge mult mai bine acolo, ca in Moldova, si el s-ar putea sa nu intentioneze sa benificieze de posibilul rezultat dorit al alegerilor niciodata.

Dece omul acesta poate sa se deranjeze sa mearga cu masina pina la sectia de votare, trecind chiar si vama? Iar  electoratul nostru, locuind aproape de sectii de votare (deseori mai multe intr-o comunitate) nici nu se gindeste la participare?

Fiind in SUA, ma deranjeaza rau faptul ca tara nu are vizibilitate si aici eu, ca Patrioata Frasina, m-am apucat de diferite proiecte. Colegii mei din celelalte 11 tari stau bine mersi si scot perii suri managerului ca nu le convine ba una, ba alta la scoala. Dar eu organizez receptii, intilniri, vizitez diferite locuri, ca nebuna, ca sa le fac celor de la Seattle prezentari despre tara si sa ii intreb pe toti daca ar fi interesati in organizarea activitatilor interesante pentru Moldova… Si asta in timp ce cetatenii nu se strezeaza prea tare… Pentru dece mie imi trebuie? Si pentru dece altora asa de putin le pasa???…

Infine, is suparata pe rezultatele alegerilor. Chiar daca ar fi fost diaspora un colac de salvare, m-ar fi durut oricum sa stiu ca cei de pe loc is pasivi…

Imi aduc aminte de secventa din filmul “Forrest Gump”, care dupa ce a fugit timp de 3 ani, pur si simplu  s-a oprit si a zis “Am obosit, merg acasa”. Cred ca acelas lucru il simt si eu. Am obosit si vreau acasa. Cu o singura diferenta ca nu am casa…

O si-ni treaki… Stiu ca o si-ni treaki

P.S1. . Baiatul din imagine, care a venit sa voteze cu mama lui, o inreba despre votare: “Da shi-i asta, mama? E o joaca?” Cred ca are dreptate…

PS2. Bine ca asta are sens pentru mine , indiferent de  realitatile, cu care ma confrunt.

Si iaca inca ceva poze de la Sectia de Votare 365 din Seattle.

Poate oare biserica uni societatea, domnilor?

Am citi recent stirea despre conferinta, pe care a organzat-o Mitropolia in 16 noiembrie la tema “Predarea religiei în școală – factor de consolidare a societății”.

Din pacate nu pot fi deacord nici cu titlul conferintei, si nici cu frazele, rostite de catre Mitropolit si de catre Prim-Ministru. Si iata de ce.

Din punct de vedere a invataturii lui Iisus, functia, pe care o proclama vorbitorii sus mentionati, se refera si are sens doar pentru cei, ce imbratiseaza invatatura Sa. Are sens de unitate idea doar intre persoanele, care cred in Iisus si care Il cunosc.  Jonglarea cu idea in alt context este o erezie teologica. Dar este si un asalt la libertatea omului de a alege, darul, pe care le-a oferit Dumnezeu oamenilor.

Daca studiem invatatura lui Iisus, vedem cit de radicala era ea, si cita controversa si dezbinare in societate au adus afirmatiile despre Sine. Personal cred ca ceea ce spunea Iisus era si este Adevar, dar nu cred ca aceste invataturi le covin tuturor.  Si pentru asta sunt mai multe motive. Despre ele altadata. Doar pot spune ca factorii sunt de natura multipla.

Cred ca rolul bisericii in societate este sa aduca mesajul de dragoste, vindecare si transformare a sufletului, mesajul, baza caruia niciodata si nicaieri in istorie nu a fost unanim acceptata de societati.

De asemenea, termenul arhaic de inbisericire, cu care a jonglat Preasfintitul, imi aduce aminte si de metodele arhaice de cucerire a societatilor in numele credintei, metodele, care nu au nici un fel de conexiune cu invatatura si comportamentul lui Iisus.

Dintre toate aspectele ale invataturii Sale, pot sa subliniez ceea ce imi place la nebunie: credinta e o chestie individuala si relatia cu Dumnezeu nu se face in grup (desi creste in mediul crestin sanatos, condus dupa principiile lui Iisus pentru comunitate crestina). Interesul individual, autentic de a-L cunoaste este singurul factor, care poate fi promovat de biserica. In rest is demagogii de interes. Cu tot respectul. Mai mult fata de Premier, care oricum este fain. Sper sa nu ma dezamagesc.

Pentru prima data in viata mea: face-to-face cu unul din liderii comunisti…

Nici nu stiu cu ce sa incep…

Probabil, voi da startul acestui articol, trasind perceptia mea sufleteasca a comunistilor: ca sunt smecheri si tot timpul au o agenda dubla in tot ce fac. Probabil, ca la imaginea aceasta au contribuit exerientele mele din copilarie, cind, fiind singura eleva din scoala, a carui tata era lider religios, am fost nu odata discriminata in fata clasei si in discutii de profilaxie cu invatatorii-atei, cit si la evaluare a cunostintelor mele.

Am mai multe amintiri neplacute, care sunt legate de mine sau de tatal meu. Imi aduc aminte, cind in clasa a treia a venit toata elita clasei la noi acasa, instruita de diriginta-pe atunci proaspata comunista, spunindu-mi ca merg impotriva Partidului, impotriva lui Lenin din cauza ca nu am fost la Subbotnik, care era organizat cu ocazia zilei de nastere a lui Lenin in fiecare an, si cind toti  elevii faceau curatenie in jurul scolii. Adevarul era ca aveam un fratior mic, care s-a imbolnavit si mama a mers cu el la spital, iar eu a trebuit sa ramin sa am grija de celelalt frate… Insa… cui i-a pasat… Sincer, nici nu intelegeam, ce rau facusem… Bine ca mama mi-a venit in aparare…

Tin minte si tensiunile tatalui la locul de munca, de altfel iubit  si respectat de toti colegii sai si neavind oportunitate sa fie promovat din cauza convingerilor sale religioase, incompatibile cu ideologia comunista…

Mai era si un sentiment de frica, care ma urmarea, cind ascultam programele crestine, transmise prin radio din strainatate, pe care le uibeam la nebunie, si despre care nu puteam sa vorbesc, pentru a ma proteja pe mine si familia mea…  A fost greu: sa tac si sa nu vorbesc cu nimeni despre ceea ce imi placea…Pot sa spun ca am fost de mica sfidata de regimul comunist, fara macar sa inteleg ce e rau cu mine… Tin minte,   cind eram in clasa a doua, diriginta m-a chemat sa ma intrebe cum ma rog eu la biserica, si daca ma rog.  Era deja bine  conturata durerea in inima mea de copil, ca fiind un outsider, ca cineva, care nu este ca si toti… Sincer, nu am facut fata la presiune, am mintit atunci, ca nu ma duc la biserica din cauza ca vreau eu, ci din cauza ca vor parintii, si ca eu, chiar daca merg, nu ma rog… Incercam s-o linistesc pe diriginta mea, ca mi s-a parut ca ea are probleme din cauza mea… Insa si acuma tin minte regretul si sentimentul de rusine, care m-a apucat apoi in urma inconsecventei mele… Inima mea de copil era divizata… Adevarul este ca de mica l-am iubit pe Dumnezeu si de mica am avut experiente cu El, insa prea mult a fost pentru un copil acea presiune… M-a marcat pentru restul vietii, m-a invatat sa fiu luptatoare, pe de o parte, insa pe de  alta parte, sa cresc cu o perceptie de sine eronata, precum ca ceva nu e ok cu mine si sa fiu inchisa in sine…
Astea fiind spuse, sa trec la prima experienta din viata mea de a discuta cu unul din liderii comunistilor din R. Moldova: Igor Dodon. Pentru prima data in calitate de blogger am participat la o intilnire neformala de o zi cu el si cu alti peste 20 bloggeri din Moldova.

Avind in vedere bagajul emotional, nu mi-a fost simplu sa ma ajustez la faptul ca Igor Dodon este un comunist (oficial- comunist tinar, de altfel, care a aderat la partid acum citeva saptamini).  Din instinct de aparare, marea majoritate a zilei am tacut si am incercat sa inteleg, cit de mult in pericol sunt. Adevarul este ca Dl Igor a organizat programul zilei in  asa fel, incit sa reusesc sa fiu foarte libera spre sfirsitul zilei. Cred ca este una din calitatile lui forte: sa creeze o atmosfera relaxanta in jurul sau.

Pe parcursul intregei zile am discutat, am discutat, am discutat… Mi-a fost interesant sa inteleg, cum gindeste un comunist. Discutiile au mers in cheia ideilor de reforma in cadrul partidului. Am aflad ca Dl Dodon a aderat la partid cu conditia ca acesta sa fie disponibil sa se modernizeze si sa treaca prin asa-numitul rebranding. De asemenea, am inteles ca acesta va fi rotit in jurul conceptului de idee nationala, de patriotism si o Moldova ca si stat independent. Pentru steag nou  al partidului se propun doua variante a steagului lui Stefan Cel Mare, o idee, care, cred ca, in lumina viitoarelor alegeri parlamentare,  incearcasa se cocheteze cu electoratul  (tot e o fraza a Dlui Dodon) altor partide, ce tine la patrie.

Dincolo de Dl Dodon ca si comunist, ca si persoana publica, as putea spune ca el este mult mai interesant fara cravata .  Vorbind despre rebranding,  s-a glumit, de altfel, pe seama rebranding-ului companiei de telefonie mobila Moldcell, ale carei culoare noua este violet, care a coincis cu culoarea tricoului Dlui Dodon in ziua aceea

In fine, pe mine cel mai mult m-a interesat Omul Dodon. As putea spune ca, desi aparent parea sincer si deschis, cred ca nu a fost chiar fara rezerve. Nici nu ar fi fost simplu sa fie liber, cred, avind in vedere coloratura pro- alte partide a bloggerilor. Totusi, in perceptia mea, Dl Dodon foarte bine stie sa se controleze, nu arunca cuvinte implus in aer si nu vorbeste demagogii. Daca vorbea, era strict la tema si avea o abordare complexa a lucrurilor. Dadea raspunsuri la intrebari, punctind 2-3 sau mai multe argumente si exprimindu-se analitic pe seama informatiei oferite. Stie bine si sa canalizeze discutiile in directia, care ii trebuie, sarind de la tematicile, ce nu prezinta importanta pentru el. Totusi, umanul (grija ca toti sa se simta bine) din el a fost prezent, si dupa cum i-au dorit si alti bloggeri, ii doresc si eu sa nu si-l piarda

Nu pot sa nu punctez un lucru: gindirea analitica si abilitatea de a vedea lucrurile in detalii isi are minusurile ei.  As vrea sa specific cel putin doua aspecte, de care nu este lipsit nici Dl Dodon: tendinta de critica si de a-si crea siguranta proprie din argumente personale logice, puternice.   Aceste minusuri, cred, ca il plaseaza in opozitie (emotionala, in primul rind, in opinia mea, si apoi politica) cu  Vlad Filat, care, la rindul sau, are puncte puternice, diferite de a lui Igor Dodon. (De fapt, ma gindesc sa imi fac un hobby din a studia componenta emotionala al interactiunii dintre politicienii nostri , cred ca ar fi mult fun ) In acest context, pot afirma ca Igor Dodon a riscat mult, intrind in partid, creindu-si o puternica pozitie mentala de a explora si exploata la maximum o posibila victorie PCRM in alegeri.  Nu vreau sa ma pronunt daca va reusi sau nu, nu stiu daca PCRM ar deveni atit de flexibil, incit sa se transforme in asemanare cu unul din partidele socialiste europene, ca sa aiba victorie pronuntata la alegeri… Insa ceea ce stiu cu siguranta, este ca Dl Dodon este haruit de Dumnezeu cu multe capacitati profesionale si personale pentru a fi o personalitate de succes, indiferent de cum se vor aranja cartile pentru PCRM, caruia, sincer, nu pot sa-i doresc succes. Nu si Dlui Dodon ca si persoana.

De altfel, am avut ieri o zi plina,  care ne-a lasat amintiri frumoase despre peisajul Moldovei, bogatia istorica a tarii si discutii pe teme controversate intr-o atmosfera prietenoasa. Am inceput sa visez: oare dece nu s-ar intelege intre ele toate partidele politice, ca oameni, si apoi si ca politicieni…

Offline cu Vlad Filat si cu bloggerii: insight dela psiholog si deci, fara politica.

Pentru prima data astazi am participat la offline… Insfirsit!

Am avut cel putin 2 motive pentru a participa la acest offline.

Am venit pentru a vedea in viata reala cine sunt bloggerii.  A fost a doua mea intilnire cu ei dupa Blogovat. Cu multi am comunicat pe net, am vazut blogurile lor,  cu unii ma cunosc personal, insa mi-a fost interesant si placut sa ii vad si pe viu.  Cred ca unul din momentele placute a fost sa  fac cunostinta pe viu cu Tudor Darie de la Unimedia .

Al doilea motiv era sa pot sa il cunosc mai bine pe Premierul nostru, Dl Vlad Filat.

Pe fata lui se citea o stare de oboseala cronica. Mi-e  mila de el. Am impresia ca omul asta nu se odihneste deloc… Din start Tudor l-a luat tare cu promisiunea intrebarilor piparate si complexe, ceea ce m-a facut sa simt si mai multa parere de rau pt Dl Filat. Si totusi, Premierul a fost la inaltime, a facut fata evenimentul pina intr-atit, incit ne-am relaxat si am discutat, si am discutat, si am discutat… Atmosfera neformala, creata de Premier, m-a incintat.

Am ramas iar si iar mirata de abilitatea priemierului de a vedea situatiile in ansamblu, presupun ca e un strateg bun, care are abilitatea de a crea pentru sine si altii imaginea de ansamblu asupra lucrurilor. Imi place, cind problemele nu se abordeaza unilateral. Nu e simplu sa lucrezi, daca gindesti astfel,  insa chiar ca este nevoie de o astfel de gindire pentru un Premier de succes si de aceea is bucuroasa ca avem anume o persoana cu astfel de calitati in conducerea guvernului.

Un alt dar, pe care il poseda, este abilitatea de a ajuta oamenii sa inteleaga practic care este ghiveciul, cu care se confrunta Guvernul. A fost practic in a-l ajuta pe un tinar sa isi depaseasca viziunea despre viitor, limitata de negativism.  L-a asezat linga el si nu l-a lasat sa plece de pe canapeaua impartita pentru restul serii…
Am observat ca Premierului nu ii plac glumele la adresa a ceea ce face. Cu mult tact, insa le oprea.  Ceea ce pentru noi e distractie, pentru media e un prilej de a face zarva, pentru el e munca, pe care el si-o respecta enorm. Desi nu prea a tolerat glume fata de sine, nu a fost respingator, ci dimpotriva, a cautat sa se faca inteles. Si chiar intr-un mod original, in opinia mea. Pe un tinar blogger, care l-a intrebat daca stie ca are blog personal (www.filat.md) l-a invitat sa petreaca o zi cu el, ca sa inteleaga in ce consta munca lui si dece nu scrie personal pe blogul sau, desi ar fi vrut tare…

O alta calitate a Premierului este abilitatea de a pune intrebare, care sa scoata in evidenta substratul sau framintarile personale ale celui, ce intra in discutie cu el.  Se adresa Premierul pe nume, ceea ce iar a contribuit la crearea atmosferei relaxante.

Imi place si atitudinea Dlui Filat fata de viitor: “Eu sunt optimist”. Si sigur, tot efortul, pe care el il depune, toata oboseala de pe chipul lui nu ar merita, daca nu ar urmari el un viitor mai bun pentru tara.

Nu pot sa nu ma refer si la intrebarile, ce au fost expuse. Au fost diferite. De la lansarea posturilor de TV noi la motive, din care  la cosmeticele importate se adauga o taxa si se ignora necesitatile femeilor. De la problema platilor pentru diferite servicii suplimentare in gradinite, la limba, in care Premierul discuta, cind pleaca in Europa. De la problemele vinicultorilor la predarea religiei in scoli…  Cred ca o intrebare aparte a fost si cea legata de motive, din care cultivarea cinepei este interzisa in Moldova. A fost un motiv de distractie Discutia a decurs lin, pealocuri fiind mai profunda, pealocuri prezentind doar o enuntare a unor realitati, fara sa se insiste asupra lor.

La intrebarea despre modul, in care se relaxeaza, ne-a multumit pentru oportunitatea de a se relaxa cu noi.

Chiar ca a fost o intilnire relaxanta!