Viorel Badea “Prietenii mă critică în față, în privat și nu în public”

Am văzut pe Unimedia.md un anunț despre întîlnirea cu bloggeri și Dl. Viorel Badea, președintele comisiei pentru românii de pretutindeni din Senatul României, și am decis să merg și eu la eveniment. Nu îs eu mare blogger, dar am zis că aș dori să cunosc mai bine cine este această persoană politică. Deoarece nu îi cunosc activitatea, voi trasa cîteva percepții inițiale, cu care am rămas în urma offline-ului.

Nu îmi pare rău că am mers. Am aflat mai multe lucruri interesante referitor la activitatea Dlui Badea.  Cîteva lucruri am apreciat.

1. Este deschis diasporei basarabenilor peste hotare și se întîlnește cu aceasta, cînd are vizite în străinătate

2. Are cont pe Facebook, pe care l-a menționat, și deci, este activ pe rețele sociale.  L-am accesat și am aflat lucruri interesante despre activitatea Dumnealui.

3. Ne-a asigurat, că în ciuda crizei din Romania, susținerea promisă pt R. Moldova va fi acordată.

4. Nu vorbește mult bla- bla, ascultă mai mult și promite ceea ce poate face personal în limitele poziției ocupate.

5.  Are un oarecare atașament  de R. Moldova, aș zice. Am aflat că a fost unul din promotorii ai Drumului Crucii  Chisinău – București, cînd era student.

6.  Este deschis pentru comunicare și vrea să știe ce nu face bine, însă preferă să i se spună  pe față în privat ce nu merge bine.

Aș zice că a fost un eveniment interesant, dar a fost un pic deranjant că la întîlnire au fost prezenți cei, ce aveau întrebări personale de rezolvat și cam monopolizau discuția și care, în percepția mea, sunt departe de a fi bloggeri.  M-am bucurat că discuția într-un sfîrșit nu s-a limitat la obținerea cetățeniei Române, ci am discutat și aspecte de relație interstatală.

Mulțumesc, Unimedia, pentru eveniment.

Mi-a plăcut localul și vinul casei, servit de însuși producătorul. Cum mai ziceam, nu sunt amatoarea de vinuri.  Însă acel servit mi-a

plăcut. Iar localul e interesant pentru întîlniri oficial-neformale. Luați-o cum doriți . Deci,  Sergiu, mai trecem pe la tine