Happy holidays!

Best regards,

Liuba Ceban

+37369379000

2010-2011 Hubert H. Humphrey Fellowship Alumni from R. Moldova,
University of Washington, Evans School of Public Affairs,
Seattle, WA, USA
http://www.humphreyfellowship.org

President,
Altruism Association Moldova
www.altruism-md.org

Founder,
WIN Moldova Seattle, WA
www.winmoldova.org

*************
"When God is about to do something great, He starts with a difficulty. When He is about to do something truly magnificent, He starts with an impossibility. "

Cît valorează o viață de copil?

Cea mai urîtă știre, pe care aș fi putut auzi vreodată în țara mea: un copil de 10 ani a decis să-și pună capăt zilelor…

E așa de mult circ în societatea noastră… și cui ii pasă de acest micuț, care a trebuit să înfrunte singurătatea și nu a reușit?

E falimentul nostru, a adulților, de altfel.

Dincolo de emoții grele, care mă încearcă, am căutat ce se zice pe Google la temă. Statistica spune că 4 copii la 500.00 comit suicid. Si că în ultimii ani cifra crește virtiginos. Si că este a 14-a în lista cauzelor morții copiilor.

Factorii care determina copiii să se sinucidă diferă uşor de situația celor mai mari. Depresia poate juca un rol, dar printre copii predispoziţia spre impulsivitate un factor des întîlnit. Copiii care se sinucid au adesea au  o “tulburare de comportament”, care este, în esenţă un comportament antisocial. Condiţii de viaţă  dificile, mediu abuziv pot fi cauzele comportamentului suicidar, cît şi un incident de tipul alungării din şcoală sau decesul unei rude apropiate. Copiii de asemenea ar putea face ceea, ce erau preîntîmpinață că nu se poate face… E evident ca a mers ceva greșit la acel băiețel… Însăși faptul că părinții sunt departe este un factor serios… Mai duceți-vă, părinților, prin Italia, Spania, Rusia, că sufletul unui copil e exact egal cu hainele și jucăriile lui…

…Pacat că s-a stins fără să trăiască. Mi se pare cel mai oribil lucru, care putea avea loc într-o țară cu nr de discuții despre drepturile copilului în vogă… Ceva ne scapă, Dlor Adulți…

 

Legile, pe care nu le observăm

Astăzi particip la acest eveniment. Revin cu impresii.

A fost un dialog constructiv, cu vorbitori de excepție.

M-a impresionat discursul vorbitorului  Dr Petru Negură, intitulat “Stat versus biserică”. Mi-a fost interesantă jonglarea cu diferențele dintre termenii modernizare-modernitate, secular-secularizare, discursul concentrîndu-se pe istoria preluării puterii de către stat de la biserică și a factorilor, ce au contribuit la aceasta, inclusiv în istoria unor țări musulmane, precum Turcia.

M-a impresionat și discursul despre rolul practic al bisericii în formarea personalității integre a dlui Valeriu Nistor. Pragmatic, practic, convingător. Poate că aș pune în dezbatere rolul specific al bisericii, însă idea integrității ca și cerință pentru succes in afacerile s. XXI este excepțională. Mi-a plăcut idea de a nu cădea tentației de a merge pe căi scurtate.

A fost impresionată și profunzimea cunoașterii realităților, legate de percecuția credincioșilor în fosta URSS în discursul Dlui Michael Bourdeaux. O parte din istoria vieții mele a fost atinsă…

Mi s-a părut interesant firul logic Dnului Alex Cosmescu, care a stipulat că odată cu aducerea creștinismului la nivel de putere națională în Roma, s-a ajuns la jonglarea cu  credința ca și concepte, pe cînd creștinismul la origine era bazat pe acțiune. Parțial sunt deacord cu idea că se deteriorează ceva, cînd se jonglează cu idea credinței , ajunse la putere. Totuși eu aș zice că acțiunile creștinilor tot din credință erau izvorîte. Nu putem spune că primii creștini nu aveau concepte, la care aderau. Pînă la urmă faptele sunt cauzate de oarecare gîndire. Eu as zice că s-a depersonalizat credința prin a i se oferi putere, iar aceasta  a dus la inactivitate. De altfel, Iisus spunea “Credința fără fapte este moartă”. Concluzia? Nu e plăcută. Credința ca putere în masă este o credință moartă. Vă place sau nu, protestanții au dreptate, se cere o responsabilitate individuală, care miscă indivizii, creînd comunități, și fiind activi.

E naivă idea vorbitorului, că ar dori să existe o comunitate, care l-ar hrăni și ar avea grijă de el, dacă ar avea nevoie, deși din păcate unele comunități creștine se lasă abuzate de unii cetățeni. A nu se uita, totuși, că nu se formează comunitățile sănătoase pe seama altora, fiecare ar trebui să contribuie. În același timp, cred că idea prezenței unui mediu, unde ne-am simți în siguranță, tuturor ne-ar surîde. Aș fi vrut să aud astăzi cum creăm astfel de comunitate. Ne-ar costa, de altfel. Iisus a zis “Despărțiți de Mine nu veți putea face nimic”. Deci, înțeleg că o comunitate creștină, la care toată lumea visează, este o comunitate de oameni, care își recunosc dependența lor de Dumnezeu. Probabil, că societatea contemporană nu dorește să audă, mai ales cei, care ar dori să beneficieze pe seama comunității creștine fără a oferi aceeași grijă față de aproapele la rîndul lor.  Dar idea necesității creștinismului radical m-a inspirat mult!

Aș recomanda vorbitorilor la tematică să se uite mai profund la corectitudinea interpretării, pe care  o dau textelor Biblice, uneori au fost incoerențe între semantica textelor menționate și culoarea, cu care s-a jonglat în interpetarea lor. Discuțiile însă au fost importante și de la fiecare vorbitor am putut să iau ceva pentru mine. Mersi mult celor ce m-au invitat.